Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt.

Duminica, 22 septembrie ora 19 la Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" Sibiu ne reintalnim cu piticii. Usi, Altfred si Regretel, alaturi de o domnisoara cu picioare pare si maini bune incearca sa va aduca aminte cum ca: "exista o Gradina si niste uratenii cu care visam eu urat. Dar mai exista si niste maini bune cu picioare pare care mangaie cainii si care culeg mere si mai exista multi multi multi pitici. Si pot sa pun pariu ca toti isi doresc sa ma-ntalneasca." 

"In noi, in radiatiile pitice se afla totul. 
Sensuri stravechi plutesc in lumina, incandescenta este sensul iar sensul nu accepta intrebari. Sensul este unic, sensul este iubire de pitic, sublima, ultimativa, tiva, nativa, narativa, locomotiva iubire de pitic, cea care anuleaza intr-o clipa coordonatele stiute ale lumii, cea care poate face abstractie de orice."

Un spectacol dupa romanul "Si Hams Si Regretel" de Matei Florian.
Asistent: Andra Ocnaru
Light design: Liviu Vlad
Imagine: Daniel Munteanu

cu participarea actorului: Liviu Vlad

Multumiri intregii echipe, din inima!
Va asteptam cu drag!

Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt

Desple univelsul cel piticesc, desple singulatati, sensuli stlavechi, levelatii sau cetoasele lumi palalele. Cu dlag Usi, cale sta aploape de Altfled si Legletel. 

"Daca-as fi avut caciula de pitic, mi-ar fi fost mult mai simplu sa va plimb imaginar pe la intersectii de drum, cu o Ea pe scena sau cu un El din roman,  ambii indragostiti nefericiti sau cu pitici pe creier. Am fi sarit impreuna- Tusti! Si in felul acesta am fi ajuns acolo unde cuvintele romanului lui  Matei Florian Si Hams Si Regretel prindeau viata in linistea salii semiobscure si cu iz de lumanare stinsa. Ne-am fi pitit printre spectatorii nerabdatori si-am fi trait povestea trista a domnisoarei cu picioare pare si cu ochi lucitori." 

Articolul semnat de Cristina Brinza poate fi citit in intregime aici.
Da, recunosc oficial: mi-e dor de pitici...

21 art "Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt" - 1

21 art "Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt" - 2

Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt

"O domnisoara cu picioare pare. 
Si trei pitici. 
Pititi intr-o coplesitoare insingurare. 
Si indrumati- prin ceata, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gand, spre un anume dor, spre o anume stare. Spre cel mai frumos vis. Inrest, nu mai conteaza, doar ca mintile si sufletele noastre pitice, care or mai fi daca or mai fi, cate or mai fi pe unde or mai fi, sa priceapa cel mai marunt si mai aspru si mai trist sens al lumii: ca totul e iubire, iubire de pitic, sublima, ultimativa, tiva, nativa, narativa, locomotiva iubire de pitic, cea care anuleaza intr-o clipa coordonatele stiute ale lumii, cea care poate face abstractie de orice."

                      Un spectacol de si cu Laura Maria Ilea

dupa "Si Hams. Si Regretel" de Matei Florian
cu participarea actorului Liviu Vlad

light design: Liviu Vlad
imagine: Daniel Munteanu
asistent: Andra Ocnaru

Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt.

 JOI, 6 decembrie 2012, ora 19, la Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor.

un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea
cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea

imagine: Daniel Munteanu
light desigh: Liviu Vlad
asistent: Andra Ocnaru

"O domnişoarã cu picioare pare.
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare.
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice."

Va asteptam cu drag, sa ne cunoastem asa cum ne stim: cu pitici!

"Si tu esti singuros, ca si mine. Da, desigur. E sigur de sigur.
Eu chiar stiu ce inseamna sa te ascunzi. De la atata tacere incepi sa auzi vantul, furnicile, apa, fumul... Asta e tot, lumea intreaga a fost facuta asa, cu doi pitici muti, tacuti. Si daca cumva mai exista si altceva in afara de asta, atunci lucrurile alea trebuie sa fie foarte putine... ".

Daca nu ati intalnit inca pitici pititi si uneori peltici, aveti ocazia sa-i cunoasteti pe Usi, Altfred si Regretel in seara zilei de 6 decembrie.
Va asteptam cu drag!

Premiera “Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” dupa Matei Florian

Joi, 1 Noiembrie 2012, ora 19:00
Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" Sibiu
(din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor)

PREMIERA SPECTACOLULUI 

“Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” 
dupã “Şi Hams Şi Regretel”de Matei Florian

un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea

cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea

asistent: Andra Ocnaru

imagine: Daniel Munteanu

"O domnişoarã cu picioare pare. 
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare. 
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice. 

Va aşteptãm cu drag la Premierã, sã ne cunoaştem aşa cum ne ştim: cu pitici." - Laura Maria Ilea

pacat!

visez marea

visez tot mai des marea

fluturandu-si valurile transparentei

spre impietritul zidit impietrit

trup al meu

sa te scufunzi

sa te scufunzi in tine insuti pana la epuizare

sa rascolesti geamandura crugurilor

si sa treci dincolo

pana cand iti amintesti de tine

un fel de cal alb fiind-

sa iti urnesti tot mai spre larg

provocarea

pana unde nici cu ochiul abscons

nu mai zaresti zarea

cata singuratate

cata serenitate

neexprimata-

si ce surpriza, caii-  

aici

numai cu ei ma mai inteleg
de la o vreme.

valuri inspumate- coamele lor

explorari fara putinta de tagada

pacat!

pacat ca el are dreptate mereu: 

pacat ca ne-am batut joc si de cai-

spune el.

dar pana la urma

nimic nu ramane fara de plata

in acest dans al astrilor reci

in care nu ne incredem

mai niciodata

si acesta e cel mai infiorator aspect dintre toate

ca nu am invatat sa oprim din radacina

furtuna-

am zarit in larg un val

ca o gura flamanda de furnico-leu intarcat

am inchis repede usa

nu stiu cum se face ca poti gasi o usa  

in largul marii-

si am auzit dincolo de ea

doar ragetele unei fiinte turbate

suspinand de dorul blandetii acolo

in neantul infiorator

de carunt

au imbatrinit turbarile in noi-

inca dam piept in piept cu splendori si grozavii

din acestea

 si pasind stangaci

pe taramul tineretii fara de batranete

si al vietii fara de moarte

imbatranim instantaneu-

am reusit s-o facem

si pe asta

iata un tinut sfasiat de aceiasi balauri

si aceeasi muma salbatica

a padurii

o usa inchisa nu inseamna nimic 

cata vreme-n valea plangerii sculptam

aceleasi degete aratatoare

am invatat?!

nu am invatat nimic-

nici macar sa pasim pe nisipul marii fara sa-i impovaram

stralucirea

am invatat doar sa iscodim caii

sa le admiram

gratia

nobletea

descantecul legendarului nimb-

in rest

mai nimic-

am mai invatat sa inchidem aceeasi usa

dar nici macar nu stim

daca la timp