Se afișează postările cu eticheta Dor de Invataminte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dor de Invataminte. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

actorul, ca si poetul...


"Fantezia, ce altceva este dansa, decat o incredintare, o totala lipsa de suspiciune, o absoluta lipsa de sentiment al concurentei, deci al invidiei. In cazul poeziei, lipsa de invidie, absenta instinctului de concurenta are o adevarata natura creativa. De ce? Pentru ca firea genuina a gandirii poetice naste lucruri, naste obiecte, naste oua siderale si albe.  Aici, sub aceasta bolta stelara, se ciocneste, in cinstea invierii cuvantului cu oua albe, nefierte. Galbenusul si albusul se scurg in cuvant pana cand el ia faptura lui Fat- Frumos. 

Sa-i iubim pe visatori! Mi-aduc aminte ca derbedeul sacru de Panait Istrati, intr-una din cartile lui labartate si de nobil suflet, prin gura personajului sau autobiografic Adrian Zografi, intr-o tanjire a acestuia sub canicula si lenea izbavitoare a unui Nil tanzand spre Alexandria, gandea sau visa cam asa: Ei, si ce daca mi s-a dus viata pe apa sambetei si n-am apucat sa compun macar un sir de versuri. N-am decat sa ma gandesc la Iliada si sa visez ca am scris-o eu. Ce liniste, ce fericire, ce echilibru! (citez din memorie)


Daca mintea mea n-ar fi edificat piramidele din Egipt, daca ochii mei n-ar fi pictat panzele lui Van Gogh si daca cea mai buna si mai misterioasa elegie a lui Rilke n-ar fi fost scrisa de mine intr-o noapte de sambata, cu tampla sub perna si secret, si apoi atribuita lui, ce credeti domniile voastre, ca aceste minunatii ar exista intr-adevar?

Nu, nu se poate sa vezi zane, daca nu esti zanatic! (222)"

"Fiziologia Poeziei" - Nichita Stanescu

Fericit cine are minte sa priceapa. :)

Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI 

Eu am plecat dupa flori de mai
albastre :)
 



Si sa nu uitati, astazi de la ora 19- spectacolul "Faust" in regia lui Silviu Purcarete. 
Hala Balanta, SIBIU. Va asteptam cu drag!

marți, 6 noiembrie 2012

bucuria de a compune

"Draga Titu, cine crede ca taina artei sau insasi poezia este o afacere personala sau individuala, vai lui! Taina artei sau insusi harul poeziei sunt ale unui nat intreg, daca nu cumva ale omului in genere. Ma intorc si zic: cel putin poezia, daca nu cumva chiar si profunzimile ei nu au natura concurenta si catusi de putin natura clasamentelor. Orice artist adevarat e mai bun sau mai putin bun decat sine insusi si niciodata mai bun sau mai putin bun decat alt artist adevarat. Bucuria de a compune un vers este asemuitoare cu fericirea de a saruta o femeie iubita. La urma urmelor, cum de nenumarate ori ti-am zis si ti-am zis, arta este o culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este surasul puritatii. 

Draga Titu, nici nu stiu ce m-a apucat sa-ti scriu aceasta scrisoare. Nu cred ca ti-am scris-o nici din singuratate si nici din melancolie. Mi s-a facut pur si simplu dor de versurile tale si, atunci, cu grabire, ti-am spus si eu cateva cuvinte cunoscute si de care sunt sigur ca exprima adevarul. Tu ce mai scrii? 

Al tau, batranul Nichita"

Vietate (II)

sâmbătă, 13 octombrie 2012

sensul artei este rugaciunea


"Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea in oglinda a gestului Creatorului. Noi, artistii, nu facem decat sa repetam, sa imitam acest gest. Creatia este unul dintre momentele de pret in care ne asemanam Creatorului; de aceea n-am crezut niciodata intr-o arta independenta de Ziditorul suprem, nu cred intr-o arta fara Dumnezeu. Sensul artei este rugaciunea, este rugaciunea mea. Daca aceasta rugaciune, daca filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atat mai bine. Atunci viata mea isi va capata intregul sens: acela esential, de a servi. Dar nu il voi impune niciodata: a servi nu inseamna a cuceri. " A. Tarkovski

 A Tarkovskian Dream
    
  Vezi  mai multe  video    din   muzica

marți, 25 septembrie 2012

Poet in Cinema

Poet in Cinema: Andrei Tarkovsky from Edwin Adrian Nieves on Vimeo.

"Animals and children are innocent. But man, who can choose between evil and good, learns how to lie, because he'll thinks he'll be happier and richer this way. He starts out with diplomacy, then moves on to real lies. Children and animals are closer to truth, I like them. I believe all of us like children more than adults." A. Tarkovsky



joi, 30 august 2012

anotimpul ideal


"Era anotimpul ideal pentru ochii mei noi.

(...) M-am indepartat usor de Zid si am patruns in inima padurii. O lume secreta si calma. Ciudat de linistita. Era lumea naturii profunde si proaspete in care nu patrunde mana omului. Ma simteam tare bine. Mama Natura e divina. Copaci, plante, vietati... toate isi urmeaza ciclul neintrerupt. Fiecare piatra, fiecare palma de pamant era o marturie vie a unei desavarsite ordini imuabile. 

Cu cat patrundeam mai mult in interiorul padurii, cu atat aceasta impresie era mai puternica. Umbrele infricosatoare au disparut rapid, forma copacilor si culoarea frunzelor au devenit tot mai linistitoare, cantecele pasarelelor se auzeau tot mai clar. In luminisurile care se deschideau pe ici-colo, n-am simtit nicio clipa bezna si tensiunea pe care Zidul mi le transmisese in suflet. Oare de ce e atat de mare diferenta intre doua portiuni de peisaj asa de apropiate? Sa fie Zidul de vina? "

Haruki Murakami, La capatul lumii si in tara aspra a minunilor



duminică, 15 iulie 2012

steaua va rasari din nou...


"Steaua va rasari din nou peste gradina ravasita
Va fi asemeni picturii de apa
Din izvorul viu de la-nceputul lumii
Si pasarile-si vor deschide
Aripile-n zbor necuprins
Si va fi prima noapte-a lumii
Si-n primul somn intaiul vis."

Georges Schehade (Liban)

joi, 14 iunie 2012

poate ca nu.


 'Daca aceasta dimineata si aceasta intalnire se desfasoara in vis, fiecare din noi trebuie sa-si inchipuie ca cel care viseaza este el. Poate ca vom inceta sa visam, poate ca nu. Deocamdata, obligatia noastra evidenta este aceea de a accepta visul, asa cum am acceptat universul si faptul de a ne fi nascut si de a privi cu ochii si de respira.
- Si daca visul va dura?
Pentru a-l linisti si a ma linisti, am simulat un calm pe care, in mod sigur, nu-l aveam. I-am spus:
- Visul meu a durat mai bine de 33 de ani. Si, de altminteri, atunci cand te destepti, te regasesti, in mod fatal, pe tine insuti. E tocmai ce ni se intampla acum, cu deosebirea, doar, ca suntem doi. Nu vrei sa stii ceva despre trecutul meu, care e viitorul ce-ti sta in fata?
Consimti fara o vorba.' J. L. Borges


marți, 29 noiembrie 2011

o sinucidere murdara

"Vorbiți cu un sfânt sau citiți poezia unor asasini: Dumnezeu ne vorbește prin copaci și prin pietre; îngerii ne vizitează printre raze, valuri și siajul păsărilor. Foarte rar creația sa secundară, omul, e purtătorul vreunui mesaj absolut. Doar atunci când se confundă cu natura și comunică în limbajul universal al acesteia... doar atunci vorbește perfecțiunea prin el.
Când tai un copac, când spulberi o piatră, când interzici cuiva lumina sau liniștea, când acoperi un lac sau când întrerupi un zbor, ești asasin. Când plantezi, când sculptezi înnobilând, când faci muzică sau când dăruiești pace, când aprinzi o flacără în cineva sau o lumânare undeva, când faci o baltă de lacrimi sau un iaz pentru pești ori când dai de mâncare la porumbei, nu ești neapărat sfânt – dar cel puțin aduci, și tu, o câtă contribuție la statusul clipei care te suportă live...vei vedea ulterior câtă... nu te grăbi: vei afla!
Nu te-ai născut zdreanță – te-ai născut imperfect, da... te-ai născut handicapat în a pricepe lucrurile complexe din directa ta vecinătate... din start străin pentru restul celor cu care împarți lumea... eminamente prost în a conduce pe – nu-i așa? – încurcatele căi ale Domnului... fără permis de zbor, fără rădăcini, fără o oglindă reală pentru sufletului tău și fără tăria de a supraviețui unei fie și mediocre catastrofe. Dar asta nu numai că nu îți dă voie să îți scuipi frustrările pe lucrurile a căror viață îți depășește intelectul, pe aparițiile a căror aparentă slăbiciune și îți transcende sufletul, pe minunile pe care nu ți le revelează ochiul opac...
Dacă pentru tine un copac e ceva ce se taie gratuit, atunci meriți ca una dintre crengile lui să-ți fie prilejul ultimei ejaculări, să atârni, cu coloana sfîrâmată, în aplauzele interiorizate ale celor ce, oricum, nu aveau vreun motiv să te regrete, nicio curiozitate să te aibe în preajma lor, nicio dorință să te-ndrăgească.
Pentru că să tai un copac în baza unui act volițional gratuit, e, în fapt, sinucidere. O sinucidere murdară... pentru că nici măcar nu înțelegi asta."

preluat de pe: timebomb

duminică, 13 noiembrie 2011

muntii Apuseni

Salvati Rosia Montana!


Sa invatam de la cei curati cu inima sa respectam Natura.
Aceste poze sunt facute in muntii Apuseni, Sohodol, in apropiere de Rosia Montana!














joi, 29 septembrie 2011

29 septembrie- ziua de nastere a Parintelui Arsenie Boca

"Părintele a lăsat cuvintele acestea drept testament: "Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!
În jurul mormântului există un duh care te îndeamnă la pocăinţă, la linişte. Te îndeamnă să-ţi plângi păcatele, să-ţi îndrepţi viaţa, să-L cauţi mai mult pe Dumnezeu."






sâmbătă, 3 septembrie 2011

tu ce alegi sa fii?


Oficialilor!

"De noi le e frică – nu de atei, nu de infractorii nativi, nu de soldații inamicului. Cu ăștia se descurcă: sunt o predestinare; sunt ca și ei – doar că de cealaltă parte. Armistițiile îi așează la aceeași masă. Îi îmbată aceeași băutură, îi iubesc și îi inșeală aceleași femei, servesc același patron, citesc aceeași carte. Sunt peisajul aceluiași decor și se regăsesc pe aceleași tabele.
De noi le e frică: suntem copacii care le ocupă parcarea, suntem partitura indescifrabilă a muzicii neascultate de la nunțile lor, jokerul din pietre, ora inexactă, „probabilul” din timp, peștera nevizitată, cortul fără tabără, apa necontorizabilă, factura fără adresă și fără destinatar. Suntem partea de cuantică din fizica lor. Radicalul din minus unul lor.
Așa cum ei, oficialii, sunt o insultă la adresa libertății în general și a dreptului în particular. Lanțul de la câine, e-urile din pâine, dăunătorul din natură, ura din cultură. Anomalii sufletești. Cancerul îngerilor.
Inclasabilii – cum spunea unul dintre ei – sunt în afara legii și tocmai de aceea extrem de corecți. „Extrem” inseamnă deopotrivă „dincolo” și „frumos”: „atipic” și „nelocalizabil”, o hartă de pe care mâna cartografului șterge granițele, cea a criticului, manualele, cea a geneticianului, genele, cea a profetului, viitorul...
Cronicari indisciplinați ai propriilor visuri, suntem redactorii fără chef ai coșmarurilor lor. Energia noastră se disipează în meditații necuantificabile. Sculptăm lumina, iar becurile lor ne încurcă, așa cum pe ei în încurcă invizibilitatea noastră, imaterialitatea lucrărilor noastre, absența noastră de la orice recensământ. Suntem treji niciodată și suntem beți nicăieri.
Viața oficialilor e un trai de pe ieri pe poimâine din care lipsește minunea de acum.

~ preluat de pe timebomb ~

miercuri, 24 august 2011

doar nu crezi...

„Toate aceste lucruri - femeile cu care am greşit, acţiunile cu care am greşit, circumstanţele în care am greşit, toate acestea sunt unelte pentru poet. Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar şi nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilinţa, nereuşita, acestea sunt uneltele noastre. Doar nu crezi că atunci când eşti fericit poţi să produci ceva.” (Borges despre el insusi...)

joi, 18 august 2011


Ca bine spunea prietena draga sufletului meu:


furtuna nu poate spulbera decat ceea ce nu este durabil.

Cam aceasta ar fi concluzia pe luna august! Si totusi, nu inteleg un singur lucru: dupa ce facem un anume compromis, dupa ce mergem pe un anume drum impotriva inimii si a sufletului nostru, cum savuram dimineata cafeaua? Cum savuram in amurguri gustul vinului ales? Cum ne purtam trupul pe strada printre ceilalti semeni? Cum imbratisam? Cum salutam? Si cat de mare este efortul de a ne minti ca suntem aceiasi? Si oare, tigara, o tinem intre degete cu aceeasi eleganta? Si oare ochiul straluceste la fel de intens? Si oare stim ca uneori decizia noastra omoara un vis?

The sea it swells like a sore head
And the night it is aching
Two lovers lie with no sheets on their bed
And the day it is breaking

On rainy days, we'd go swimming out
On rainy days, swimming in the sound
On rainy days, we'd go swimming out

You're in my mind all of the time
I know that's not enough
If the sky can crack, there must be some way back
For love and only love

Electrical Storm
Baby don't cry

Car alarm won't let ya back to sleep

You're kept awake dreaming someone else's dream
Coffee is cold, but it'll get you through
Compromise, that's nothing new to you

Let's see colours that have never been seen
Let's go to places no one else has been

You're in my mind all of the time
I know that's not enough
Well if the sky can crack, there must be some way back
To love and only love

Electrical Storm
Baby don't cry

It's hot as hell, honey, in this room
Sure hope the weather will break soon
The air is heavy, heavy as a truck
Need the rain to wash away our bad luck

Hey-yeah, hey-eeyay

Well
If the sky can crack,
there must be some way back

To love and only love

Electrical Storm
Electrical Storm

Baby don't cry
Baby don't cry




joi, 28 iulie 2011

REPENT

Cat de hidos paseste talpa minciunii pe sanctuarul unei singure scene de teatru.
Vreau sa ascult vantul si sa invat de la el, caci toti mentorii se pregatesc incet de 'marea plecare' - simt fiori reci pe tampla zilei de maine si nu mai aud decat burtile mari si umflate prevestind mari dezastre. Poate ar trebui sa scriu o poezie... despre cum nu vreau nicicum sa invat sa ma supun... sunt martorul tacut care asteapta un semn venit de nicaieri, atunci cand tricksterul se spala pe maini, sperand sa evadeze si sa scape. Si da, astazi pot sa recunosc franc si deschis: sunt foarte suparata pe tine! As avea chef sa urlu asta in gura mare, dar stiu ca nu asculta nimeni... caci toti se pregatesc sa-si pieptene (ca doar e ceasul noptii!) secretele urat mirositoare. Si drept urmare, in aceasta lume, nimeni nu e niciodata nimeni. Si nu mai vreau sa joc un rol de proasta!

vineri, 22 iulie 2011

orice poti sa vinzi


In orasul acesta nu se-ntampla nimic,

Stau toti cu mainile-n sani si cu inima beata.
Moartea iti vine inchisa-ntr-un plic,
Iar ghitarile-au corzi de sarma ghimpata.

Au vocile-nchise in cutii de conserve
Si tac blestemand cu migala de sclav
Cand frigul le umple pustiul cu verbe.
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Intr-o noapte ciudata un om a visat
Ca-i ascunsa in rau o comoara.
O viata intreaga de-atunci a-ncercat
Sa sugrume raul c-o sfoara.

Strazi bantuite de noapte,
Zile cu fata murdara de praf,
Cantareti rastigniti cu ghitarile-n spate...
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte in cioburi amare.
Pe cainii astia negri nu-i mai prinzi -
Si-au vandut coltii pe-aripi de ghitare.

Si au fugit in patru zari deodata
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Carandu-si dupa ei averea toata
Inchisa-n priviri ca noaptea-n morminte.

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Survolaj - Strazi bantuite de noapte

Asculta mai multe audio diverse