REPENT

Cat de hidos paseste talpa minciunii pe sanctuarul unei singure scene de teatru.
Vreau sa ascult vantul si sa invat de la el, caci toti mentorii se pregatesc incet de 'marea plecare' - simt fiori reci pe tampla zilei de maine si nu mai aud decat burtile mari si umflate prevestind mari dezastre. Poate ar trebui sa scriu o poezie... despre cum nu vreau nicicum sa invat sa ma supun... sunt martorul tacut care asteapta un semn venit de nicaieri, atunci cand tricksterul se spala pe maini, sperand sa evadeze si sa scape. Si da, astazi pot sa recunosc franc si deschis: sunt foarte suparata pe tine! As avea chef sa urlu asta in gura mare, dar stiu ca nu asculta nimeni... caci toti se pregatesc sa-si pieptene (ca doar e ceasul noptii!) secretele urat mirositoare. Si drept urmare, in aceasta lume, nimeni nu e niciodata nimeni. Si nu mai vreau sa joc un rol de proasta!

Rituales Amerindios

"Apa este o Poarta. Vantul, ploaia, noaptea, zapada, pietrele sunt de asemenea Porti. Prin oricare din aceste Porti poti patrunde in Pace."

"Este suficienta putina uitare de sine. Daca iti plac lucrurile, ele vin si-ti vorbesc, se pun ele insele in serviciul tau!"

"Am invatat sa ma apropii de lucruri, sa traiesc in intimitatea apei, a focului, a pietrelor, a aerului, sa privesc lumea cu un ochi curat!"

"Povestile sunt prin aer, imprejurul nostru. Sunt o gramada: vesti, povesti si informatii despre tot felul de toane ale unora si noutati despre prieteni indepartati!"

"- Ce mai ramane cand nu mai ai trecut?
- Liberatatea Ingerilor, care scalda in Iubire tot ce e viu!"

Henri Gougard "Cele sapte pene ale Vulturului"

London Classic FM

Multumesc cerului pentru ACEASTA muzica... si ploii pentru linistire...
Multumesc diminetilor si noptilor pentru magie...
Multumesc celor care sunt mereu langa mine...
Dar si acelora ce au ales sa fie-n alta parte ...
Sa ne fie bine!

fanfaronada de liniste

"Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei, mai uimitoare decât meteorii.
Mândrul oraş necunoscut se revarsă peste câmpie.
Sigur de viaţa şi de moartea mea, mă uit la ambiţioşi şi-aş vrea să-i înţeleg.
Ziua lor e lacomă ca un laţ în aer.
Noaptea lor e răgazul mâniei în tăişul spadei, gata să se dezlănţuie.
Vorbesc despre omenie.
Omenia mea înseamnă să simt că suntem glasurile aceleiaşi sărăcii.
Vorbesc despre patrie.
Patria mea este un acord de chitară, câteva portrete şi o spadă veche,
Rugăciunea curată a pâlcului de sălcii în asfinţit.
Timpul mă trăieşte pe mine.
Mai tăcut decât umbra mea, trec prin mulţimea lacomă.
Ambiţioşii se cred indispensabili, unici, vrdenici să stăpânească ziua de mâine.
Numele meu este cineva şi nimeni.
Trec fără grabă, cum trece-un om ce vine de foarte departe şi nu mai trage nădejde să ajungă."

J. L. Bores

orice poti sa vinzi

In orasul acesta nu se-ntampla nimic,
Stau toti cu mainile-n sani si cu inima beata.
Moartea iti vine inchisa-ntr-un plic,
Iar ghitarile-au corzi de sarma ghimpata.

Au vocile-nchise in cutii de conserve
Si tac blestemand cu migala de sclav
Cand frigul le umple pustiul cu verbe.
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Intr-o noapte ciudata un om a visat
Ca-i ascunsa in rau o comoara.
O viata intreaga de-atunci a-ncercat
Sa sugrume raul c-o sfoara.

Strazi bantuite de noapte,
Zile cu fata murdara de praf,
Cantareti rastigniti cu ghitarile-n spate...
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte in cioburi amare.
Pe cainii astia negri nu-i mai prinzi -
Si-au vandut coltii pe-aripi de ghitare.

Si au fugit in patru zari deodata
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Carandu-si dupa ei averea toata
Inchisa-n priviri ca noaptea-n morminte.

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Survolaj - Strazi bantuite de noapte

Asculta mai multe audio diverse

Dudamel si La Noche de los Mayas- Revueltas

Silvestre Revueltas (1899-1940)

La noche de los Mayas ("The Night of the Mayas")
Suite for Orchestra, compiled from the film score by José Limantour

I. Noche de los Mayas ("Night of the Mayas") - Molto sostenuto
II. Noche de jaranas ("Night of Revelry") - Scherzo
III. Noche de Yucatán ("Night of Yucatán") - Andante espressivo
IV. Noche de Encantamiento ("Night of Incantation") - Tema y variaciones

feeling good

O sa va povestesc mai pe larg altadata... :)

the few words I say

I wanna be still
I wanna walk into your grave
Where I can shelter in peace
Until all our cares have blown away,yeah

Let the whole world fall away
And fall into my arms
Stay with me,I don´t know how long we´ve got left
And so I´m asking you to forgive me

I learn as I go
To float far away into silence and just watch your face
And find some kind of grace
In that quiet bliss

Can I stay
And say nothing at all,at all?

Where will we go when we get old?
When the bustle and the noise get too frightening
When each and every angry word
Is banished to the past

That´s when I think we´ll learn as we go
To float far away into silence and I´ll watch your face
And find patience and grace
In each line there

Work each day
All for nothing at all,at all
And the few words I say
They mean nothing at all,at all

Will you walk into the grave with me?
Will you leave this empty world soft and wistful?
To sink into the dark,dark earth
And never reappear would be blissful

To float far away into eternal space
And God´s silence where I´ll watch your face
And find patience and grace
In each line there

Drift away
Into nothing at all,at all
Find the grace
To be nothing at all,at all
Fade away
And end up nothing at all,at all,at all,at all