joi, 1 decembrie 2011

pana in adancul fiintei


Ti-am vazut frumusetea, ti-am ascultat povestile, ti-am intuit inca din vremea copilariei taramurile magice, cu fiecare gand si vis implinit, adeseori rastignit.
Ti-am plans durerea, sfasierea, incercarea- cum sa nu treci tocmai tu prin asta, tara mea draga, cand in aceste aprige vremuri inca mai porti pe tampla cununa de spini si suspinele bisericilor, manastirilor, chiliilor, inchisorilor sfinte, genunchii inaspriti de inchinaciuni si matanii, cearcanele razboiului nevazut- ca un fel de insemn sculptat pana in adancul fiintei de sarea lacrimei celei din urma.
Te iubesc pentru tot ceea ce pot si nu pot intelege cand te vad si ma gandesc la tine, atingand cu inCredere scoarta tainica a unui arbore la Prislop. Maica Domnului fie cu tine!

marți, 29 noiembrie 2011

o sinucidere murdara

"Vorbiți cu un sfânt sau citiți poezia unor asasini: Dumnezeu ne vorbește prin copaci și prin pietre; îngerii ne vizitează printre raze, valuri și siajul păsărilor. Foarte rar creația sa secundară, omul, e purtătorul vreunui mesaj absolut. Doar atunci când se confundă cu natura și comunică în limbajul universal al acesteia... doar atunci vorbește perfecțiunea prin el.
Când tai un copac, când spulberi o piatră, când interzici cuiva lumina sau liniștea, când acoperi un lac sau când întrerupi un zbor, ești asasin. Când plantezi, când sculptezi înnobilând, când faci muzică sau când dăruiești pace, când aprinzi o flacără în cineva sau o lumânare undeva, când faci o baltă de lacrimi sau un iaz pentru pești ori când dai de mâncare la porumbei, nu ești neapărat sfânt – dar cel puțin aduci, și tu, o câtă contribuție la statusul clipei care te suportă live...vei vedea ulterior câtă... nu te grăbi: vei afla!
Nu te-ai născut zdreanță – te-ai născut imperfect, da... te-ai născut handicapat în a pricepe lucrurile complexe din directa ta vecinătate... din start străin pentru restul celor cu care împarți lumea... eminamente prost în a conduce pe – nu-i așa? – încurcatele căi ale Domnului... fără permis de zbor, fără rădăcini, fără o oglindă reală pentru sufletului tău și fără tăria de a supraviețui unei fie și mediocre catastrofe. Dar asta nu numai că nu îți dă voie să îți scuipi frustrările pe lucrurile a căror viață îți depășește intelectul, pe aparițiile a căror aparentă slăbiciune și îți transcende sufletul, pe minunile pe care nu ți le revelează ochiul opac...
Dacă pentru tine un copac e ceva ce se taie gratuit, atunci meriți ca una dintre crengile lui să-ți fie prilejul ultimei ejaculări, să atârni, cu coloana sfîrâmată, în aplauzele interiorizate ale celor ce, oricum, nu aveau vreun motiv să te regrete, nicio curiozitate să te aibe în preajma lor, nicio dorință să te-ndrăgească.
Pentru că să tai un copac în baza unui act volițional gratuit, e, în fapt, sinucidere. O sinucidere murdară... pentru că nici măcar nu înțelegi asta."

preluat de pe: timebomb

marți, 15 noiembrie 2011

avem timp/ we have time


"Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit."

WE HAVE TIME

By Octavian Paller

Translated by Sorana Lucia Salomeia

"We have time for everything:

to sleep, to run from one place to another,

to regret having mistaken and to mistake again,

to judge the others and to forgive

ourselves,

we have time for reading and writing,

for making corrections to our texts, to regret ever having

written,

we have time to make projects and never

respect them,

we have time to make illusions and gamble

through their ashes later on.

We have time for ambitions and illnesses,

to blame it all on ambitions and details,

we have time to watch the clouds, advertisements or

some ordinary accident,

we have time to chase our wonders away

and to postpone the answers,

we have time to break a dream to pieces and then

to reinvent it,

we have time to make friends, lose them,

we have time to learn our lessons and then

forget them quickly afterwards,

we have time to be given gifts and not understand them.

We have time for them all.

But there is no time for just a drop of tenderness.

When we are about to get to that too – we die.

I have learned some things during my lifetime,

experiences that I am now sharing with you!!

I have learned that you cannot make somebody

love you;

All you can do is be the beloved one.

Everything else… depends on the others.

I have learned that, no matter how much I might care,

Others might not care at all.

I have learned that it could take years to earn somebody’s confidence

And only a few seconds to lose it.,

I have learned that it is not WHAT you have in life,

But WHO is there for you to have.

I have learned that charms could be of use for only

About 15 minutes,

Afterwards, nevertheless, you had better know something.

I have learned that you should never compare yourself

to what others can do better than you,

but you what you can do yourself;

I have learned that what happens to the others is not as import as

what I can do to help;

I have learned that in whatever you might cut things,

They will always turn out to have two sides;

I have learned that when you have to depart from your dearest ones,

you should do it with the warmest words;

It could be the last time you see them.

I have learned that you could carry on for a long time

After stating you cannot take it anylonger;

I have learned that heroes are those who do what is right,

when the ought to,

regardless of the consequences;

I have that there are people who love you

But do not know how to show it;

I have learned that when I am upset I have

the RIGHT to be so

But I do not have the right to be mean as well;

I have learned that true friendship continues

to exist even when great distances are involved

And that goes for true love too.

I have learned that, if somebody does not love you

the way you might want to be loved,

It does not mean they do not love you with all their heart.

I have learned that no matter how good a friend might be to you,

They will inevitably hurt you from time to time

And you will have to forgive;

I have learned that it is not always enough to be

forgiven by others,

Sometimes you must learn how to forgive

your own self;

I have learned that, regardless of how much you might suffer,

The world will never cease running because of your pain.

I have learned that the past and circumstances

could alter your

personality,

But it is certainly YOU to be held responsible for what you become;

I have learned that, if two people argue, it does not mean

they do not love each other,

As well as their not arguing would not prove that they subsequently

are in love.

I have learned that you should sometimes put the person

in the first place

And not their deeds;

I have learned that two persons could be watching the very same thing

And perceive two totally different meanings;

I have learned that, in spite of any consequences,

Those who are fair and honest with themselves

reach higher peaks in life;

I have learned that one’s life could be changed

in only a few hours’ time

By people who might have never even known them;

I have learned that when you believe there is

nothing more you could offer,

You will always find the strength to help a friend

who in need.

I have learned that writing,

Just like speaking,

Could soothe your inner pain.

I have learned that the ones you hold dearest

Are taken away from you far too soon…

I have learned that it is far too difficult to realize

Where to draw the borders between kindness, not hurting the others

and firmly sustaining your ideas.

I have learned to love

In order to be loved in my turn."

duminică, 13 noiembrie 2011

Tengiz Abuladze- Vedreba/ Molba/ The Prayer

"În perioada în care orice film care se producea în Uniunea Sovietică trebuia să treacă prin cenzura de la Moscova, georgianul Tengiz Abuladze a încercat să dărâme, prin temele abordate în peliculele sale, câteva dintre simbolurile lumii totalitariste în care trăia şi să privească dincolo de cortina de fier ce izola ţările comuniste. Astfel, în 42 de ani de carieră, Abuladze a reuşit să realizeze doar 13 filme, care, prin profunzimea mesajului lor, l-au impus drept unul dintre seniorii filmului georgian."

"O istorisire mistica si plina de poezie a unei povesti din Caucaz despre onoare si sacrificiu tribal.
Bazat pe cele doua poezii „Aluda Ketelauir” si „Musafirul si gazda” scrise de poetul clasic al literaturii georgiene, Vazha Pshavela, acest film deschide trilogia Tengiz Abuladze (“Ruga”, “Copacul Dorintei”, “Cainta”) si pune in discutie valorile omului obisnuit.
Moartea eroilor, cavalerii dreptatii si al binelui, il fac pe poet sa inteleaga ca raul este invincibil. Epuizat de lupta si neajunsuri, poetul preda armele. Dar cand este vizitat de toti eroii sai preferati care aprind lumanari pe care le sting apoi intr-o cupa – in semn de renuntare (un vechi ritual Khevsuri), poetul are curajul sa reia lupta."


Un articol minunat: ABULADZE SAU FRUMUSETEA "OMULUI VECHI" - AICI.



"The fire was devouring everything. It was raging with such a malice as if it was taking revenge on me. It raged with an increasing vigor, not suspecting that it is not everlasting either. It burned as long as there was something to burn. And when it went out, only black coals and ashes remained from its recent power. Yes, the power and the greatness of fire was illusory.

And only she, the child of heaven is not illusory. Only she doesn't change, forever beautiful, forever sublime, and forever human. "

Vazha Pshavela

muntii Apuseni

Salvati Rosia Montana!


Sa invatam de la cei curati cu inima sa respectam Natura.
Aceste poze sunt facute in muntii Apuseni, Sohodol, in apropiere de Rosia Montana!














Salvati Rosia Montana!






Nu am sa vorbesc prea mult aici despre iubirea de neam, de stramosi si de patrie. A facut-o deja mult mai bine Gheorghita Coser AICI. Si nici n-am sa arat cu degetul spre acei semeni ai nostri care judeca la fiecare ceas frumusetile acestui pamant, pentru ca majoritatea dintre ei nu au fost nici in Delta Dunarii, nici la Sarmisegetusa, nici la Prislop, nici la Sambata, nici in Apuseni, nici in Retezat etc. Asa ca, m-as obosi de pomana. Mai ales cand acesta se refera doar la aspectul material si mai putin la credinta acestui popor, basca, chiar o judeca pe baba desculta si murdara pe picioare care se roaga in biserica (a lui Tutea) pentru ca miroase a iarna.
Duc si eu la randul meu luptele mele aici si ar fi nedrept sa nu recunosc ca m-am gandit de mai multe ori sa plec din tara. Dar de cele mai multe ori cand am avut rani deschise pe suflet, nu am aruncat totusi in aer cu cuvinte grele, de ocara.


Acum insa nu se mai poate sa stam cu ochiul plecat si sa ne scarpinam la tampla. Trebuie sa facem ceva. TREBUIE, dragii mei, sa ne informam apoi sa luam atitudine si daca e cazul sa iesim in strada.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!




SALVATI ROSIA MONTANA!

http://www.rosiamontana.net/

duminică, 30 octombrie 2011

miercuri, 5 octombrie 2011

Doamne, unde-ai sa ne-asezi pe noi?

"Doamne, unde-ai sa ne-asezi pe noi,
visatorii,
care-am baut din corola florii
de matraguna si-am trait goi?
N-am avut alta-avutie
decat praful de pe talpile noastre,
alta casa decat zarile-albastre
din copilarie.

Oamenii, ocolindu-ne, au zis:
cine sunt acesti vanzatori de vis?
N-am avut liniste, n-am avut masa-asezata,
insa tu ne zambeai cateodata.
Te-aratai la sfarsitul cate unui cuvant,
erai ca un fulger, ca o pala de vant.
Si noi ne spuneam rugaciunile,
increzatori in toate minunile.

Doamne, dintre toti copiii tai,
numai noi am fost ca paserile-n aceste vai.
Iarta-ne ce-am gresit si primeste-ne in gradinile
pe care ingerii tai le-au plivit.
Pune-ti mainile
pe ranele noastre prea pamantesti
si spune ca ne vindeci si ne primesti."

Magda Isanos

joi, 29 septembrie 2011

29 septembrie- ziua de nastere a Parintelui Arsenie Boca

"Părintele a lăsat cuvintele acestea drept testament: "Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!
În jurul mormântului există un duh care te îndeamnă la pocăinţă, la linişte. Te îndeamnă să-ţi plângi păcatele, să-ţi îndrepţi viaţa, să-L cauţi mai mult pe Dumnezeu."






marți, 20 septembrie 2011

umbra


"Din dulcele chin,
din amara placere
ce între moarte ne poarta
si înviere,

din voluptatile noptii,
din calda împaratie,
o umbra-ti ramîne
subt ochi, usor albastrie.

Cu ce sa aseaman adaosul,
cînd vraja pereche nu are?
Cu o priveliste, cu vreo-ntîmplare,
uitate-n tinuturi uitat-legendare?

De izbînzi, raspunzînd în pierzanii,
de-un farmec ranit
aminteste umbra subt ochi,
de-o prelungire la nesfîrsit

a vremii cu freamat de mai,
de mireasma rasurii, de arderea gurii,
de Eva în fuga iesind din rai
si, nu stiu cum,
de-ntîia ei umbra cazuta pe drum." Lucian Blaga





sâmbătă, 3 septembrie 2011

tu ce alegi sa fii?


Oficialilor!

"De noi le e frică – nu de atei, nu de infractorii nativi, nu de soldații inamicului. Cu ăștia se descurcă: sunt o predestinare; sunt ca și ei – doar că de cealaltă parte. Armistițiile îi așează la aceeași masă. Îi îmbată aceeași băutură, îi iubesc și îi inșeală aceleași femei, servesc același patron, citesc aceeași carte. Sunt peisajul aceluiași decor și se regăsesc pe aceleași tabele.
De noi le e frică: suntem copacii care le ocupă parcarea, suntem partitura indescifrabilă a muzicii neascultate de la nunțile lor, jokerul din pietre, ora inexactă, „probabilul” din timp, peștera nevizitată, cortul fără tabără, apa necontorizabilă, factura fără adresă și fără destinatar. Suntem partea de cuantică din fizica lor. Radicalul din minus unul lor.
Așa cum ei, oficialii, sunt o insultă la adresa libertății în general și a dreptului în particular. Lanțul de la câine, e-urile din pâine, dăunătorul din natură, ura din cultură. Anomalii sufletești. Cancerul îngerilor.
Inclasabilii – cum spunea unul dintre ei – sunt în afara legii și tocmai de aceea extrem de corecți. „Extrem” inseamnă deopotrivă „dincolo” și „frumos”: „atipic” și „nelocalizabil”, o hartă de pe care mâna cartografului șterge granițele, cea a criticului, manualele, cea a geneticianului, genele, cea a profetului, viitorul...
Cronicari indisciplinați ai propriilor visuri, suntem redactorii fără chef ai coșmarurilor lor. Energia noastră se disipează în meditații necuantificabile. Sculptăm lumina, iar becurile lor ne încurcă, așa cum pe ei în încurcă invizibilitatea noastră, imaterialitatea lucrărilor noastre, absența noastră de la orice recensământ. Suntem treji niciodată și suntem beți nicăieri.
Viața oficialilor e un trai de pe ieri pe poimâine din care lipsește minunea de acum.

~ preluat de pe timebomb ~

miercuri, 24 august 2011

doar nu crezi...

„Toate aceste lucruri - femeile cu care am greşit, acţiunile cu care am greşit, circumstanţele în care am greşit, toate acestea sunt unelte pentru poet. Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar şi nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilinţa, nereuşita, acestea sunt uneltele noastre. Doar nu crezi că atunci când eşti fericit poţi să produci ceva.” (Borges despre el insusi...)

sâmbătă, 20 august 2011

oda marii

"Aici, langa insula,
marea,
si ce noian de mare,
se revarsa
din sine
in fiece clipa,
zice ba da, ba nu,
ba nu, ba nu, ba nu,
zice ba da, in azur,
in spuma, in galop,
zice ba nu, ba nu.
Nu poate sa stea linistita,
„ma cheama marea" repeta,
se lipeste de-o stanca,
nu izbuteste s-o-nduplece,
atunci,
cu sapte limbi verzi,
de sapte caini verzi,
de sapte tigri verzi,
de sapte mari verzi,
o mangaie, o saruta,
o umezeste,
si se bate in piept,
repetandu-si numele.
O, mare, asa te cheama,
tovarase ocean,
nu pierde vreme si apa,
nu te zbuciuma atata,

ajuta-ne ;
suntem maruntii pescari
oamenii tarmului,
ne e foame si frig
si ni-esti dusman.
Nu lovi asa tare,
nu striga-n acest fel ;
deschide sipetul verde
si pune-n mainile
fiecaruia,
daru-ti de argint:
pestele nostru
cel de toate zilele.
Aici, in fiece casa
il dorim,
de-ar fi de argint,
de clestar sau de luna ;
el s-a nascut
pentru sarmanele
vetre de pe pamant.
Nu-I pastra,
hapsano,
ca pe-un rece fulger lichid,
ce sageteaza
sub undele tale.
Vino, deschide-te,
lasa-l
sa fie captivul
mainilor noastre,
ajuta-ne, oceane,
verde si adanc parinte,
sa punem capat, o data, pamantenei mizerii. Lasa-ne
sa culegem nesfarsita recolta a fapturilor tale,
graul si strugurii tai, bivolii si metalele tale,
splendoarea-n ape scaldata si profundele roade.
Parinte ocean,
noi stim cum te cheama,
toti pescarusii imprastie
numele tau in nisipuri ;
potoleste-te, rogu-te,
inceteaza coama sa-ti scuturi,
nu mai ameninta,
cerul nu-l mai musca
cu frumosii tai colti,
lasa-te o clipa
de vitejiile tale,
si da-ne, da fiecaruia,
fiecarei
femei si fiecarui copil,
un peste mare sau mic,
in fiece zi.
Iesi pe toate caile
lumii
si imparte peste
si striga
striga,
sa te auda toti,
toti truditorii sarmani,
si sa spuna atunci cand se isca la gura minei :
„Uite ca vine batranul ocean, sa imparta peste".
Si iarasi vor cobori in intuneric zambind,
si pe strazi si in paduri oamenii vor zξmbi
si pamantul, cu un zambet oceanic.

Dar
daca nu ai pofta,
daca nu ti-e pe voie,
asteapta,
asteapta-ne,
sa chibzuim,
in primul rand
sa-ncheiem
socotelile noastre-omenesti,
pe cele mari, mai intii,
si restul, dupa aceea.
Atunci
te vom strapunge,
vom intra, taindu-ti talazul,
cu pumnale de foc,
pe cai electrici sari-vom,
improscandu-ti spuma ;
ne-om scufunda
cantand,
pana ce vom atinge
adancul maruntaielor tale ;
un fir atomic
te va incinge ;
sadi-vom
in livada-ti adanca
pomi
de ciment si otel ;
te-om ancora
de maini si picioare,
deasupra ta,
oamenii vor trece, scuipand,
taindu-ti ciorchinii,
faurindu-ti fraie,
incalecandu-te si imblanzindu-te,
stapanindu-ti sufletul.

Dar asta va fi
atunci cand noi, oamenii,
vom fi rezolvat
problemele noastre,
marea,
marea problema.
Totul vom rezolva,
incetul cu-ncetul :
pe tine, ocean, te vom sili
si pe tine, pamant,
sa faceti minuni,
caci in noi insine,
in lupta noastra,
se afla painea si pestele,
se afla minunea.
"

Pablo Neruda




joi, 18 august 2011


Ca bine spunea prietena draga sufletului meu:


furtuna nu poate spulbera decat ceea ce nu este durabil.

Cam aceasta ar fi concluzia pe luna august! Si totusi, nu inteleg un singur lucru: dupa ce facem un anume compromis, dupa ce mergem pe un anume drum impotriva inimii si a sufletului nostru, cum savuram dimineata cafeaua? Cum savuram in amurguri gustul vinului ales? Cum ne purtam trupul pe strada printre ceilalti semeni? Cum imbratisam? Cum salutam? Si cat de mare este efortul de a ne minti ca suntem aceiasi? Si oare, tigara, o tinem intre degete cu aceeasi eleganta? Si oare ochiul straluceste la fel de intens? Si oare stim ca uneori decizia noastra omoara un vis?

The sea it swells like a sore head
And the night it is aching
Two lovers lie with no sheets on their bed
And the day it is breaking

On rainy days, we'd go swimming out
On rainy days, swimming in the sound
On rainy days, we'd go swimming out

You're in my mind all of the time
I know that's not enough
If the sky can crack, there must be some way back
For love and only love

Electrical Storm
Baby don't cry

Car alarm won't let ya back to sleep

You're kept awake dreaming someone else's dream
Coffee is cold, but it'll get you through
Compromise, that's nothing new to you

Let's see colours that have never been seen
Let's go to places no one else has been

You're in my mind all of the time
I know that's not enough
Well if the sky can crack, there must be some way back
To love and only love

Electrical Storm
Baby don't cry

It's hot as hell, honey, in this room
Sure hope the weather will break soon
The air is heavy, heavy as a truck
Need the rain to wash away our bad luck

Hey-yeah, hey-eeyay

Well
If the sky can crack,
there must be some way back

To love and only love

Electrical Storm
Electrical Storm

Baby don't cry
Baby don't cry




joi, 28 iulie 2011

REPENT

Cat de hidos paseste talpa minciunii pe sanctuarul unei singure scene de teatru.
Vreau sa ascult vantul si sa invat de la el, caci toti mentorii se pregatesc incet de 'marea plecare' - simt fiori reci pe tampla zilei de maine si nu mai aud decat burtile mari si umflate prevestind mari dezastre. Poate ar trebui sa scriu o poezie... despre cum nu vreau nicicum sa invat sa ma supun... sunt martorul tacut care asteapta un semn venit de nicaieri, atunci cand tricksterul se spala pe maini, sperand sa evadeze si sa scape. Si da, astazi pot sa recunosc franc si deschis: sunt foarte suparata pe tine! As avea chef sa urlu asta in gura mare, dar stiu ca nu asculta nimeni... caci toti se pregatesc sa-si pieptene (ca doar e ceasul noptii!) secretele urat mirositoare. Si drept urmare, in aceasta lume, nimeni nu e niciodata nimeni. Si nu mai vreau sa joc un rol de proasta!

Rituales Amerindios


"Apa este o Poarta. Vantul, ploaia, noaptea, zapada, pietrele sunt de asemenea Porti. Prin oricare din aceste Porti poti patrunde in Pace."


"Este suficienta putina uitare de sine. Daca iti plac lucrurile, ele vin si-ti vorbesc, se pun ele insele in serviciul tau!"

"Am invatat sa ma apropii de lucruri, sa traiesc in intimitatea apei, a focului, a pietrelor, a aerului, sa privesc lumea cu un ochi curat!"

"Povestile sunt prin aer, imprejurul nostru. Sunt o gramada: vesti, povesti si informatii despre tot felul de toane ale unora si noutati despre prieteni indepartati!"

"- Ce mai ramane cand nu mai ai trecut?
- Liberatatea Ingerilor, care scalda in Iubire tot ce e viu!"

Henri Gougard "Cele sapte pene ale Vulturului"





luni, 25 iulie 2011

London Classic FM

Multumesc cerului pentru ACEASTA muzica... si ploii pentru linistire...
Multumesc diminetilor si noptilor pentru magie...
Multumesc celor care sunt mereu langa mine...
Dar si acelora ce au ales sa fie-n alta parte ...
Sa ne fie bine!








duminică, 24 iulie 2011

fanfaronada de liniste


"Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei, mai uimitoare decât meteorii.

Mândrul oraş necunoscut se revarsă peste câmpie.
Sigur de viaţa şi de moartea mea, mă uit la ambiţioşi şi-aş vrea să-i înţeleg.
Ziua lor e lacomă ca un laţ în aer.
Noaptea lor e răgazul mâniei în tăişul spadei, gata să se dezlănţuie.
Vorbesc despre omenie.
Omenia mea înseamnă să simt că suntem glasurile aceleiaşi sărăcii.
Vorbesc despre patrie.
Patria mea este un acord de chitară, câteva portrete şi o spadă veche,
Rugăciunea curată a pâlcului de sălcii în asfinţit.
Timpul mă trăieşte pe mine.
Mai tăcut decât umbra mea, trec prin mulţimea lacomă.
Ambiţioşii se cred indispensabili, unici, vrdenici să stăpânească ziua de mâine.
Numele meu este cineva şi nimeni.
Trec fără grabă, cum trece-un om ce vine de foarte departe şi nu mai trage nădejde să ajungă."

J. L. Bores



vineri, 22 iulie 2011

orice poti sa vinzi


In orasul acesta nu se-ntampla nimic,

Stau toti cu mainile-n sani si cu inima beata.
Moartea iti vine inchisa-ntr-un plic,
Iar ghitarile-au corzi de sarma ghimpata.

Au vocile-nchise in cutii de conserve
Si tac blestemand cu migala de sclav
Cand frigul le umple pustiul cu verbe.
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Intr-o noapte ciudata un om a visat
Ca-i ascunsa in rau o comoara.
O viata intreaga de-atunci a-ncercat
Sa sugrume raul c-o sfoara.

Strazi bantuite de noapte,
Zile cu fata murdara de praf,
Cantareti rastigniti cu ghitarile-n spate...
In acest oras a canta e un jaf!

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte in cioburi amare.
Pe cainii astia negri nu-i mai prinzi -
Si-au vandut coltii pe-aripi de ghitare.

Si au fugit in patru zari deodata
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Carandu-si dupa ei averea toata
Inchisa-n priviri ca noaptea-n morminte.

In orasul acesta cu flori de pomana
Idiotii zambesc - au fata umana.
In orasul acesta orice poti sa vinzi,
Chiar si palide umbre din umbre de-oglinzi.

Survolaj - Strazi bantuite de noapte

Asculta mai multe audio diverse


marți, 19 iulie 2011

Dudamel si La Noche de los Mayas- Revueltas

Silvestre Revueltas (1899-1940)

La noche de los Mayas ("The Night of the Mayas")
Suite for Orchestra, compiled from the film score by José Limantour

I. Noche de los Mayas ("Night of the Mayas") - Molto sostenuto

II. Noche de jaranas ("Night of Revelry") - Scherzo
III. Noche de Yucatán ("Night of Yucatán") - Andante espressivo

IV. Noche de Encantamiento ("Night of Incantation") - Tema y variaciones


miercuri, 13 iulie 2011

the few words I say

I wanna be still
I wanna walk into your grave
Where I can shelter in peace
Until all our cares have blown away,yeah

Let the whole world fall away
And fall into my arms
Stay with me,I don´t know how long we´ve got left
And so I´m asking you to forgive me

I learn as I go
To float far away into silence and just watch your face
And find some kind of grace
In that quiet bliss

Can I stay
And say nothing at all,at all?

Where will we go when we get old?
When the bustle and the noise get too frightening
When each and every angry word
Is banished to the past

That´s when I think we´ll learn as we go
To float far away into silence and I´ll watch your face
And find patience and grace
In each line there

Work each day
All for nothing at all,at all
And the few words I say
They mean nothing at all,at all

Will you walk into the grave with me?
Will you leave this empty world soft and wistful?
To sink into the dark,dark earth
And never reappear would be blissful

To float far away into eternal space
And God´s silence where I´ll watch your face
And find patience and grace
In each line there

Drift away
Into nothing at all,at all
Find the grace
To be nothing at all,at all
Fade away
And end up nothing at all,at all,at all,at all



luni, 27 iunie 2011

Valeriu Gafencu- Noaptea Patimirilor


Un film pe care trebuie sa-l vedem, e obligatoriu sa-l vedem. Si nu doar o data, ci ori de cate ori ni se pare ca avem probleme si ca suferim... E sfasietor, pur si simplu sfasietor. Cand ma gandesc la varsta pe care o avea, la demnitatea cu care si-a purtat crucea si la iubirea pe care o avea fata de cei care-l asupreau, mi se face rusine. Imi vine sa merg acum pe strada si sa urlu in gura mare, sa le spun tuturor povestea acestui sfant al inchisorilor. De ce nu se invata despre ei in scoli? De ce? De ce??? Nu avem nevoie, oare, de exemplul lor? Nu avem nevoie, oare, sa ne reamintim, in acest veac acaparat de planul material, ca suntem aici doar in trecere? Cum sa nu-mi sangere inima gandind ca acest film nu prezinta un interes pentru marea majoritate...


if I can Dream

vineri, 24 iunie 2011

"ţuşti"

Viaţa nu e dleaptă şi, dacă te uiţi la ea, din plofil mai ales, vei vedea că se înclină destul de tale (...). Dar noi o să facem abstlacţie, abstlacţie se poate face de olce!” Matei Florian

joi, 23 iunie 2011

good-bye for a while...

"De plimbarile noastre la lunecus si de felul cum vantul aducea vorbele: te iubesc, Nadenca! n-a uitat; pentru ea, amintirea asta e din cea mai fericita, cea mai duioasa, cea mai frumoasa zi din viata...
Dar eu, care m-am facut mai mare, nu mai inteleg de ce rosteam acele cuvinte, de ce glumeam..." O GLUMA- A. P. CEHOV :)

marți, 21 iunie 2011

whispering...

memory comes when memory's old
i am never the first to know
following this stream up north
where do people like us float?

there is room in my lap
for bruises, asses, handclaps
i will never disappear
for forever, i'll be here

whispering
morning keep the streets empty for me
morning keep the streets empty for me

i learned to not eat the snow
my fur is hot, my tongue is cold
on a bed of spider web
i think about to change myself

a lot of hope in one man tent
there's no room for innocence
so take me home before the storm
velvet mites will keep us warm

whispering
morning keep the streets empty for me
morning keep the streets empty for me

whispering
morning keep the streets empty for me
morning keep the streets empty for me

uncover our heads and reveal our souls
we were hungry before we were born
uncover our heads and reveal our souls
we were hungry before we were born

miercuri, 15 iunie 2011

only with the heart


"It is only with the heart that one can see clearly;
what is essential is invisible to the eye." Le Petit Prince


On my planet, which is just a little larger than me,
There are only three volcanoes and grass and nothing more.
I watch the sunset forty-three times a day.
Please draw me a lamb it will be like a brother to me.

My planet lacks even toads
But has a plenty of baobab seeds.
If a baobab grows here, Ill die of melancholy,
And my planet will be torn to pieces by the baobab roots.

There is a fantastically beautiful flower on my planet,
It has thorns, but they are not a barrier for power,
And my brother-lamb will eat it, having understood nothing.
Please draw an armor for my flower.

Im a little prince.
Im so lonely
In the sea of passions,
In the world of anxiety.
I have seen many planets already,
But none of them turned out to be better than mine.

I have got tired of my planet and decided to flow away
Together with migratory birds
In order to see the world.
I was flying above the Earth, rising higher and higher.
I was shouting to them, but nobody heard me.

The surrounding world is full of thriving lie, vanity, and vices,
And everybody has a fixed time for life.
My fairy flower turned out to be an ordinary rose,
And the lines of my wonderful verses were just a prose.

Im a little prince.
Im so lonely
In the sea of passions,
In the world of anxiety.
I have seen many planets already,
But none of them turned out to be better than mine.