forever human

"My house was burning and people just stood watching. And no one would even move to try to stop the fire. For them it was just a spectacle. And only she did not stand aloof. She tried to save my house, but the people didn't see her. If they could see her, they might have tried to do something. Only she was trying to save my house. The fire was devouring everything. It was raging with such a malice as if it was taking revenge on me. It raged with an increasing vigor, not suspecting that it is not everlasting, either. It burned as long as there was something to burn. And when it went out, only black coals and ashes remained from its recent power. Yes, the power and greatness of fire was illusory. And only she, the child of heaven, is not illusory. Only she doesn't change, forever beautiful, foreever sublime, and forever human."

a patrunde-n sinea noastra

"Cum traim, ne intrebati,
cum o mai ducem?
Vreti sa aflati
care-i situatia pe la noi
pe dinafara si pe dinauntru?

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie si pierdere de vreme.

Nerabdatori, noi ne simtim inghesuiti atunci 
cand sambata seara
patrundem in sinea noastra.
Imbaiati, cu sufletul pieptanat la carare, carliontat,
in sinea noastra, sub tavan ne plecam capetele,
sarim deci
asezati.

Dar sa patrunzi 
in tine insuti
- asta nu-i ca atunci cand intri pur si simplu intr-o carciuma...

Nu ne este frica de moarte
asa cum sunt infricosati cei care de mult timp s-au catarat
pe grinzile de sus ale orologiilor.
Cu siguranta moartea a pierdut actele noastre,
nici nu mai stim cum sa murim
si de aceea
traim tot timpul.

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie
si pierdere de vreme.

Si iata,
la vecinu' in taina transformara viata intr-o afacere,
ei traiesc deci mestesugareste,
pe casa si-au pus o firma.

Cine vrea poate sa se convinga
care-i nivelul profesional
al prearespectatei
intreprinderi." 

Pal'o Bohus 

"Calatorind in tara fagaduintei"

bucuria de a compune

"Draga Titu, cine crede ca taina artei sau insasi poezia este o afacere personala sau individuala, vai lui! Taina artei sau insusi harul poeziei sunt ale unui nat intreg, daca nu cumva ale omului in genere. Ma intorc si zic: cel putin poezia, daca nu cumva chiar si profunzimile ei nu au natura concurenta si catusi de putin natura clasamentelor. Orice artist adevarat e mai bun sau mai putin bun decat sine insusi si niciodata mai bun sau mai putin bun decat alt artist adevarat. Bucuria de a compune un vers este asemuitoare cu fericirea de a saruta o femeie iubita. La urma urmelor, cum de nenumarate ori ti-am zis si ti-am zis, arta este o culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este surasul puritatii. 

Draga Titu, nici nu stiu ce m-a apucat sa-ti scriu aceasta scrisoare. Nu cred ca ti-am scris-o nici din singuratate si nici din melancolie. Mi s-a facut pur si simplu dor de versurile tale si, atunci, cu grabire, ti-am spus si eu cateva cuvinte cunoscute si de care sunt sigur ca exprima adevarul. Tu ce mai scrii? 

Al tau, batranul Nichita"

Vietate (II)

niciodata

Nichita Stanescu  - Cai (Niciodata)
    
  Asculta  mai multe  audio   traditionala

Andrei Tarkovsky & Sergei Parajanov - Islands

Duy Huynh- from a dream

"Vietnamese born Duy Huynh's interest in art began during his childhood, shortly after his arrival to the US in the early eighties. Initially experiencing difficulties adapting to new surroundings and language, Huynh discovered that art speaks a universal language. He reveals his fluency in visual expression with magical works that remind us that in art, the possibilities are boundless.

 Huynh is a visual story teller, creating softly colored visions seemingly taken from the middle of a fantastical story or recalled from a dream. Drawing inspiration from music and movies, ancient folklore and comic book adventures, Duy creates his narratives with ethereal characters who maintain a serene, precarious balance -- often floating or flying -- in a surreal, dreamlike setting. His paintings explore the human condition and symbolically reflect geographical and cultural displacement, but in a whimsical way that captures the boundless possibilities of the human spirit. "
                                          
                                                     DUY HUYNH

    

 

 

DUY HUYNH

 

The Dream Of A Ridiculous Man

Poet in Cinema

Poet in Cinema: Andrei Tarkovsky from Edwin Adrian Nieves on Vimeo.

"Animals and children are innocent. But man, who can choose between evil and good, learns how to lie, because he'll thinks he'll be happier and richer this way. He starts out with diplomacy, then moves on to real lies. Children and animals are closer to truth, I like them. I believe all of us like children more than adults." A. Tarkovsky

Bíum Bíum Bambaló

          

         Bíum Bíum Bambaló 

 

anotimpul ideal

"Era anotimpul ideal pentru ochii mei noi.

(...) M-am indepartat usor de Zid si am patruns in inima padurii. O lume secreta si calma. Ciudat de linistita. Era lumea naturii profunde si proaspete in care nu patrunde mana omului. Ma simteam tare bine. Mama Natura e divina. Copaci, plante, vietati... toate isi urmeaza ciclul neintrerupt. Fiecare piatra, fiecare palma de pamant era o marturie vie a unei desavarsite ordini imuabile. 

Cu cat patrundeam mai mult in interiorul padurii, cu atat aceasta impresie era mai puternica. Umbrele infricosatoare au disparut rapid, forma copacilor si culoarea frunzelor au devenit tot mai linistitoare, cantecele pasarelelor se auzeau tot mai clar. In luminisurile care se deschideau pe ici-colo, n-am simtit nicio clipa bezna si tensiunea pe care Zidul mi le transmisese in suflet. Oare de ce e atat de mare diferenta intre doua portiuni de peisaj asa de apropiate? Sa fie Zidul de vina? "

Haruki Murakami, La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

jocul

"Mai am o scoica si cateva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmand fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?

O scoica si cateva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l intelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai inteleg nici eu intr-o zi.

Sarbataorea s-a terminat,
imi astept pedeapsa langa tribunele goale,
dar eu am vazut arzand la amiaza un nor
si-am auzit cantecul care ingenuchia caii salbateci,
iti spun, tarmul acela nu-i simpla poveste,
eu am vazut norul si-am ascultat cantecul
si inainte de a ma invinge
soarele m-a facut fericit."

Octavian Paler, Jocul

capcanele memoriei

 "Oamenii se-ntalnesc ades

Spre a lupta, spre-a tine sfat

De cum sa-nfrunte neuitarea ce-i bantuie

Si dintr-o dat'

Se aud vorbind de accidente

Sau de iubiri neimplinite,

De-o-nmugurire de speranta,

De fardul acrelor regrete,

De parca-ar zugravi-n perete

Flori de hartie poleite

Crezand ca poate mai usor

Pot infrunta, tine departe,

Otrava gandurilor toate...

Si-n acest timp, prezentul tot

Trece spre drumuri neumblate

Cu taina lui si visul lor."

Jean Tardieu

izbuti sa smulga din acel hau o amintire

"...dar intr-o dimineata se destepta, privi (de data asta fara urma de mirare) cetoasele obiecte care-l inconjurau si, in mod inexplicabil, simti, asa cum recunosti o armonie ori un glas, ca toate acestea i se mai intamplasera candva, si ca le infruntase cu teama dar si cu bucurie, speranta si curiozitate. Atunci se cufunda in adancurile memoriei, care-i paru de-a dreptul nesfarsita, si izbuti sa smulga din acel hau o amintire de mult pierduta ce prinse a straluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricina ca niciodata n-o privise decat doar in strafulgerarea vreunui vis."  J. L. BORGES, "Fauritorul"

  

I still don't know

"I sleep. If I dream, I do not know on waking
What it was I dreamt.
I sleep. If I do not dream, I waken
In an open space
I do not recognize, because I woke
To what I still don't know.
What is best is neither dreaming nor not dreaming
And never waking."

F. PESSOA

sometimes

"If I could take a bite of the whole world

And feel it on my palate
I’d be more happy for a minute or so...
But I don’t always want to be happy.
Sometimes you have to be
Unhappy to be natural...

Not every day is sunny.
When there’s been no rain for a while, you pray for it to come.
So I take unhappiness with happiness
Naturally, like someone who doesn’t find it strange
That there are mountains and plains
And that there are cliffs and grass...

What you need is to be natural and calm
In happiness and in unhappiness,
To feel like someone seeing,
To think like someone walking,
And when it’s time to die, remember the day dies,
And the sunset is beautiful, and the endless night is beautiful...
That’s how it is and that’s how it should be..."

Fernando Pessoa (3/7/1914)

I do not know how many souls I have

"I do not know how many souls I have.

Each moment I have changed.

Feeling myself always as a stranger.

Never have I seen nor found myself.

Being so much, yet only soul I have.

Those who have souls have no peace

He who sees is just what he sees

He who feels is not he who he is.

Attentive to what I am and what I see,

Turns me into them and I am not I.

Each of my dream and desire

Is his who owned and not mine.

I am my own landscape

I witness my own journey,

Diverse, moving and alone,

I can’t feel myself where I am.

That’s why, like a stranger I read

The pages of my being.

What will follow I can’t prevent

What has passed I forget.

I note at the margin of what I read

What I thought I felt.

Rereading I say: “Was it I?”

God knows, because he wrote it. "

Fernando Pessoa



FERNANDO PESSOA- PASSAGEM DAS HORAS

poate ca nu.

 'Daca aceasta dimineata si aceasta intalnire se desfasoara in vis, fiecare din noi trebuie sa-si inchipuie ca cel care viseaza este el. Poate ca vom inceta sa visam, poate ca nu. Deocamdata, obligatia noastra evidenta este aceea de a accepta visul, asa cum am acceptat universul si faptul de a ne fi nascut si de a privi cu ochii si de respira.

- Si daca visul va dura?

Pentru a-l linisti si a ma linisti, am simulat un calm pe care, in mod sigur, nu-l aveam. I-am spus:

- Visul meu a durat mai bine de 33 de ani. Si, de altminteri, atunci cand te destepti, te regasesti, in mod fatal, pe tine insuti. E tocmai ce ni se intampla acum, cu deosebirea, doar, ca suntem doi. Nu vrei sa stii ceva despre trecutul meu, care e viitorul ce-ti sta in fata?

Consimti fara o vorba.' J. L. Borges

to let myself flow

si se lua Cel-sfant pe tara-n ispitire

"Si se lua Cel-sfant pe tara-n ispitire:

Mai stiu oare pamantenii de iubire?

Mosu sta pe-o buturuga rasturnata,

Morfolea-n gingii o pancova uscata.

Si zarindu-l mosu cum intra-n ograda

Rezemandu-se-n toiag, mai mai sa cada,

Zise-n sine-si: "I-o fi foame ori ce, pamantul,

Ca te uiti la el si parca-l bate vantul".

Prea scarbit de cate-a tot vazut pe lume,

Domnul nu se mai gandea la vreo minune.

Mosu-atuncea-ntinse dania saraca:

"Na si roade, sa mai prinzi un strop de vlaga".

Serghei Esenin, 1914

Tot acest foc se repeta in mine

Joi, 8 martie 2012, ora 17, recital de poezie "Tot acest foc se repeta in mine" sustinut de actorii Laura Ilea, Cristina Stoleriu si Liviu Vlad, dupa poezii de J. L. Borges, P. Neruda, N. Stanescu, I. Minulescu, Ana Blandiana, Octavian Paler.
Va asteptam cu drag!