Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt

"O domnisoara cu picioare pare. 
Si trei pitici. 
Pititi intr-o coplesitoare insingurare. 
Si indrumati- prin ceata, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gand, spre un anume dor, spre o anume stare. Spre cel mai frumos vis. Inrest, nu mai conteaza, doar ca mintile si sufletele noastre pitice, care or mai fi daca or mai fi, cate or mai fi pe unde or mai fi, sa priceapa cel mai marunt si mai aspru si mai trist sens al lumii: ca totul e iubire, iubire de pitic, sublima, ultimativa, tiva, nativa, narativa, locomotiva iubire de pitic, cea care anuleaza intr-o clipa coordonatele stiute ale lumii, cea care poate face abstractie de orice."

                      Un spectacol de si cu Laura Maria Ilea

dupa "Si Hams. Si Regretel" de Matei Florian
cu participarea actorului Liviu Vlad

light design: Liviu Vlad
imagine: Daniel Munteanu
asistent: Andra Ocnaru

a patrunde-n sinea noastra

"Cum traim, ne intrebati,
cum o mai ducem?
Vreti sa aflati
care-i situatia pe la noi
pe dinafara si pe dinauntru?

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie si pierdere de vreme.

Nerabdatori, noi ne simtim inghesuiti atunci 
cand sambata seara
patrundem in sinea noastra.
Imbaiati, cu sufletul pieptanat la carare, carliontat,
in sinea noastra, sub tavan ne plecam capetele,
sarim deci
asezati.

Dar sa patrunzi 
in tine insuti
- asta nu-i ca atunci cand intri pur si simplu intr-o carciuma...

Nu ne este frica de moarte
asa cum sunt infricosati cei care de mult timp s-au catarat
pe grinzile de sus ale orologiilor.
Cu siguranta moartea a pierdut actele noastre,
nici nu mai stim cum sa murim
si de aceea
traim tot timpul.

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie
si pierdere de vreme.

Si iata,
la vecinu' in taina transformara viata intr-o afacere,
ei traiesc deci mestesugareste,
pe casa si-au pus o firma.

Cine vrea poate sa se convinga
care-i nivelul profesional
al prearespectatei
intreprinderi." 

Pal'o Bohus 

"Calatorind in tara fagaduintei"

Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt.

 JOI, 6 decembrie 2012, ora 19, la Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor.

un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea
cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea

imagine: Daniel Munteanu
light desigh: Liviu Vlad
asistent: Andra Ocnaru

"O domnişoarã cu picioare pare.
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare.
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice."

Va asteptam cu drag, sa ne cunoastem asa cum ne stim: cu pitici!

"Si tu esti singuros, ca si mine. Da, desigur. E sigur de sigur.
Eu chiar stiu ce inseamna sa te ascunzi. De la atata tacere incepi sa auzi vantul, furnicile, apa, fumul... Asta e tot, lumea intreaga a fost facuta asa, cu doi pitici muti, tacuti. Si daca cumva mai exista si altceva in afara de asta, atunci lucrurile alea trebuie sa fie foarte putine... ".

Daca nu ati intalnit inca pitici pititi si uneori peltici, aveti ocazia sa-i cunoasteti pe Usi, Altfred si Regretel in seara zilei de 6 decembrie.
Va asteptam cu drag!

actorul, ca si poetul...

"Fantezia, ce altceva este dansa, decat o incredintare, o totala lipsa de suspiciune, o absoluta lipsa de sentiment al concurentei, deci al invidiei. In cazul poeziei, lipsa de invidie, absenta instinctului de concurenta are o adevarata natura creativa. De ce? Pentru ca firea genuina a gandirii poetice naste lucruri, naste obiecte, naste oua siderale si albe.  Aici, sub aceasta bolta stelara, se ciocneste, in cinstea invierii cuvantului cu oua albe, nefierte. Galbenusul si albusul se scurg in cuvant pana cand el ia faptura lui Fat- Frumos. 

Sa-i iubim pe visatori! Mi-aduc aminte ca derbedeul sacru de Panait Istrati, intr-una din cartile lui labartate si de nobil suflet, prin gura personajului sau autobiografic Adrian Zografi, intr-o tanjire a acestuia sub canicula si lenea izbavitoare a unui Nil tanzand spre Alexandria, gandea sau visa cam asa: Ei, si ce daca mi s-a dus viata pe apa sambetei si n-am apucat sa compun macar un sir de versuri. N-am decat sa ma gandesc la Iliada si sa visez ca am scris-o eu. Ce liniste, ce fericire, ce echilibru! (citez din memorie)

Daca mintea mea n-ar fi edificat piramidele din Egipt, daca ochii mei n-ar fi pictat panzele lui Van Gogh si daca cea mai buna si mai misterioasa elegie a lui Rilke n-ar fi fost scrisa de mine intr-o noapte de sambata, cu tampla sub perna si secret, si apoi atribuita lui, ce credeti domniile voastre, ca aceste minunatii ar exista intr-adevar?
Nu, nu se poate sa vezi zane, daca nu esti zanatic! (222)"

"Fiziologia Poeziei" - Nichita Stanescu

Fericit cine are minte sa priceapa. :)

Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI 

Eu am plecat dupa flori de mai
albastre :)
 



Si sa nu uitati, astazi de la ora 19- spectacolul "Faust" in regia lui Silviu Purcarete. 
Hala Balanta, SIBIU. Va asteptam cu drag!

bucuria de a compune

"Draga Titu, cine crede ca taina artei sau insasi poezia este o afacere personala sau individuala, vai lui! Taina artei sau insusi harul poeziei sunt ale unui nat intreg, daca nu cumva ale omului in genere. Ma intorc si zic: cel putin poezia, daca nu cumva chiar si profunzimile ei nu au natura concurenta si catusi de putin natura clasamentelor. Orice artist adevarat e mai bun sau mai putin bun decat sine insusi si niciodata mai bun sau mai putin bun decat alt artist adevarat. Bucuria de a compune un vers este asemuitoare cu fericirea de a saruta o femeie iubita. La urma urmelor, cum de nenumarate ori ti-am zis si ti-am zis, arta este o culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este surasul puritatii. 

Draga Titu, nici nu stiu ce m-a apucat sa-ti scriu aceasta scrisoare. Nu cred ca ti-am scris-o nici din singuratate si nici din melancolie. Mi s-a facut pur si simplu dor de versurile tale si, atunci, cu grabire, ti-am spus si eu cateva cuvinte cunoscute si de care sunt sigur ca exprima adevarul. Tu ce mai scrii? 

Al tau, batranul Nichita"

Vietate (II)

Premiera “Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” dupa Matei Florian

Joi, 1 Noiembrie 2012, ora 19:00
Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" Sibiu
(din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor)

PREMIERA SPECTACOLULUI 

“Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” 
dupã “Şi Hams Şi Regretel”de Matei Florian

un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea

cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea

asistent: Andra Ocnaru

imagine: Daniel Munteanu

"O domnişoarã cu picioare pare. 
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare. 
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice. 

Va aşteptãm cu drag la Premierã, sã ne cunoaştem aşa cum ne ştim: cu pitici." - Laura Maria Ilea

niciodata

Nichita Stanescu  - Cai (Niciodata)
    
  Asculta  mai multe  audio   traditionala