vineri, 12 noiembrie 2010

Calatorie fara sfarsit - partea 2- Lev Dodin

"Un spectacol bun, serios este la fel de surprinzator ca un miracol, la fel ca o carte buna, sau o piesa muzicala superba."

"Cu cat viata este mai dinamica, cu atat teatrul trebuie sa fie mai calm, mai serios si mai meritoriu. Intr-o epoca de schimbari rapide, artistul are nevoie sa gandeasca mai incet. Nu este intamplator ca teatrul a coborat la nivelul unui talk-show de televiziune sau divertisment de duzina. Kenneth Tynan spunea ca orice piesa serioasa de arta trebuie sa fie un pic plictisitoare. O carte serioasa nu inseamna o lectura usoara si captivanta. Genul "teatrului captivant" care s-a impus astazi poate sa ne indeparteze foarte tare de scopul real al artei."

"De aceea uneori sunt atat de fericit la repetitii- parca timpul e suspendat."

"Antrenamentul indelungat si practica dezvolta abilitatea de a infrunta presiuni, ceea ce duce la libertatea personala."

"Dupa mai multi ani oamenii devin mai subtili. Aud mai multe si empatizeaza mai mult- si in viata si pe scena. De aceea spectacolele devin mai acute, profunde si subtile, pentru ca se dezvolta odata cu fiinta umana."

"Cand repetam, incercam sa intelegem in primul rand ceva despre noi insine. Aceasta cunoastere e foarte fragila. De aceea teatrul este o cautare fara sfarsit. Ceva se schimba constant in noi si in lume; la fel si relatia noastra cu ea. Aceasta e una dintre cele mai captivante imagini de privit. In esenta, noi am putea spune ca "nu facem spectacole", ci ne exploram pe noi insine fara oprire."

"La repetitii traiesti unele dintre cele mai interesante momente din viata ta. Asta se poate realiza numai in teatru. Numai la repetitii, dupa ce te-ai rupt de restul lumii si cand poti sa traiesti, de fapt, o alta viata!"

"Cat despre mine, teatrul fara uimire, fara emotii nu este teatru, oricat de intelectual ar putea sa fie. Sunt din ce in ce mai putin atras de efectele de scena si de regiile spectaculoase, care-ti iau ochii. In teatru, efectul principal trebuie sa fie pasiunea umana. Nu sunt un fan al spectacolelor grandioase."

"Exista doua variante: ori faci ceea ce consideri ca merita si te lupti cu greutatile pana cand rezultatele muncii tale si talentul tau sunt apreciate si remunerate; ori esti de acord sa faci ceva in care nu crezi, doar pentru bani, dar trebuie sa fii pregatit sa-ti irosesti talentul. De noi depinde sa alegem directia in care sa depunem toate eforturile. Dar trebuie sa facem o alegere. Mai tarziu s-ar putea sa observi ca te-ai ales cu o pozitie buna si cu ceva bani, dar ca dintr-un oarecare motiv soarele nu mai straluceste la fel de tare. Si ca erau vremuri cand te bucurai de soare si cand erai fericit sa imparti caldura lui cu oamenii."

"Sunt absolut convins ca fiecare clipa de fericire adevarata are legatura cu suferinta. Majoritatea framantarilor noastre sunt atat de superficiale si poate de aceea astazi avem atat de putine momente de fericire adevarata."

"Pot sa dau nume de actori mari care, de fapt, nu creeaza nimic. Majoritatea sunt extrem de populari, formand un soi de echipa nationala de televiziune. Sunt ingrozit de puterea de detasare si de raceala lor. Nu le simt durerea, impulsul."

"Incalzirea pe care o facem inainte de spectacol nu este numai un ritual, desi este si asta."

"Toata viata nu am incetat sa ma minunez de oamenii care-si asuma riscul sa apara intr-un spectacol nou pe scena; care stau in fata unor straini in fiecare seara; care spun primul cuvant fara sa aiba nici cea mai vaga idee cum vor reactiona ceilalti. Cred ca au un curaj adevarat, daca nu nebun. Actorii joaca fara sa cunoasca teama."

"Spectacolul de teatru este un act de dragoste in cel mai biblic sens al cuvantului. Daca nu exista suficienta iubire, ceva lipseste din spectacol."

"Cel mai interesant aspect in teatru este textura vie a fiintei umane, care este de fapt subiectul principal al teatrului. S-au folosit metode noi ca sa confirme autenticitatea lucrarilor de arta. Rezultatele au dovedit ca originalele debordeaza de energie, pe cand imitatiile, chiar si cele mai elaborate, nu. Cat de intens trebuie sa urle durerea, suferinta- puse de maestrii batrani in arta lor- ca dupa o suta de ani sa mai poata fi masurate? Ar fi aproape naiv sa ne aducem aminte ca ucenicii din atelierul lui Andrei Rubliov posteau timp de cateva zile inainte sa amestece culorile pentru marele pictor de icoane. Pana si atingerea culorilor pentru viitorul iconograf de catre un corp si un suflet patat era considerat un mare pacat. Leonardo da Vinci avea un intreg sistem de ritualuri prin care isi educa ucenicii. Iar in programul pentru studioul lui Mayerhold si Stanislavki la Teatrul de Arta, in primele randuri scria: "Teatrul este un schit. Actorul este un eretic."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu