Cerul ca o Garderoba

Din motive independente de vointa si munca mea, premiera recitalului "Preferatii Lunii" va fi amanata! Cu toate acestea, va astept maine in Bohemian Flow, la ora 21:00, sa deschidem impreuna "Cerul ca o Garderoba". Va multumesc pentru intelegere!

Laura Maria Ilea

http://www.sibianulonline.ro/cultura-timp-liber/la-o-cafea-sub-cerul-ca-o-garderoba-2463415

Preferatii Lunii

Va astept cu drag in Bohemian in seara zilei de 10 noiembrie la ora 21:00 la premiera spectacolului "Preferatii Lunii!"

REZERVARI LA TELEFON: 0269 21 83 88

Program 2- 10 noiembrie

4 noiembrie, ora 19:00, "Visul unei nopti de vara", TNRS

6 noiembrie, ora 19:00, "Faust" la Hala Balanta;

10 noiembrie ora 21:00, "Preferatii Lunii",
recital Laura-Maria Ilea
Bohemian, Piata Mica.

Un Elf

“Ceea ce am primit daruiesc mai departe , va dau voua putin , voi veti darui la randul vostru si asa am putem schimba lumea”. Laura Maria Ilea

O zi … o zi ca oricare alta s-a transformat intr-o amintire de neuitat. Acum cand ma gandesc la cuvintele Laurei: “stiti, legea atractiei” ma simt rusinata. Am avut atatea emotii pana la intalnirea cu actrita pe care o apreciez foarte mult…Cum ne-am intalnit ne-a vorbit cu atata naturalete… pana si acea simpla imbratisare pe care am primit-o m-a incurajat, dandu-mi putere sa trec peste invalmasala de sentimente pe care le simteam. Un suflet care ne-a permis sa cunoastem o particica din el. Elful din “Visul unei nopti de vara” dar si din visul meu :) s-a dovedit a exista in realitate. Un “Elf” plin de viata si cu o seninatate in chip ce m-a facut sa uit pentru cateva ore ca sunt pe pamant. Am fost pentru o perioada un pitic fericit, un pitic care acum incerca sa multumeasca pentru acele clipe frumoase! Totusi ma intrebam cum Elful vrea sa-l mai intalneasca pe pitic? Cred ca Doamne, Doamne m-a face prea fericita si pt asta Ii multumesc! (...)

preluat de pe:

http://piticulsiumbrelele.wordpress.com/2009/10/31/un-elf/

Program Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu

Perioada 19-31 octombrie 2009

20 octombrie 2009, 19:00, TNRS
"Vremea dragostei, vremea mortii"
regia Radu Alexandru Nica
coregrafia: Florin Fieroiu
asistent regie: Laura Maria Ilea

21 octombrie 2009, 19:00, Sindicate, Sala de Sport
"Oscar si Buni Roz" cu Diana Fufezan

22, 23 octombrie 2009, 19:00, Hala Simerom
"Faust", regia Silviu Purcarete

24 octombrie 2009, 19:00, TNRS
" Take, Ianke si Cadar"

25 octombire 2009, 19:00, TNRS
"Transport de femei" regia George Ivascu

28 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"Visul unei nopti de vara"

29 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"Printesa Turandot" regia Andriy Zoldak

30 octombrie 2009, 17:00, Sindicate
"Vulpoiul" regia Florin Zamfirescu

30 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"Love Factory" regia Robert Raponja

31 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"C'est l'amour" cu Gabriela Neagu

va asteptam cu drag la teatru!

CEHOV- O EPISTOLA DESPRE CONSTIINTA, SUFLET SI FORMARE- SCRISOAREA 24

Catre N. P. Cehov

martie 1886, Moscova

Micul meu Zabelin ! Mi s-a spus ca te simti ofensat de glumele mele si ale lui Schächtel… Însusirea de a se simti ofensat e apanajul sufletelor nobile. Totusi, daca se poate rîde de Ivanenko, de mine, de Miska sau de Nelly, de ce nu s-ar putea rîde si de tine? Ar fi nedrept… De altfel, daca nu glumesti si te consideri într-adevar ofensat, atunci ma grabesc sa-ti prezint scuzele mele.

De obicei se rîde de ceea ce are haz, sau de ceea ce nu întelegi. Din aceste doua alternative, alege-o pe care vrei.

Bineînteles, cea de a doua e mai magulitoare, dar—vai!— pentru mine, personal, tu nu esti o enigma. Nu e greu sa întelegi pe un om cu care ai împartit dulceata caciulilor tatarasti, a Vucinei, a limbii latine si, în sfîrsit, a vietii în comun la Moscova. Si apoi, viata ta e atît de putin complicata din punct de vedere psihologic, încît o pot întelege chiar si cei care nu au trecut prin seminar. Din respect pentru tine, o sa fiu sincer. Te superi, te simti ofensat… Dar nu e vorba de zeflemele si nici de trancanelile blajine ale lui Dolgov… E vorba ca tu însuti, ca un om de treaba ce esti, te simti într-o situatie falsa, iar cel ce se crede vinovat de ceva îsi cauta totdeauna justificarea în afara: betivul da vina pe nenoroc, Puteata pe cenzura, iar cel ce fuge de la Iakimanka, pentru a se arunca în desfrîu, da vina pe frigul din sala, pe zeflemele s.a.m.d… Daca mi-as lasa acum familia în voia soartei, as încerca sa gasesc scuze în caracterul mamei, în hemoptizie si altele. Lucrul acesta e firesc si e scuzabil. Asa e omul. Ca te simti într-o situatie falsa, e adevarat, altfel nu ti-as fi spus ca esti un om cumsecade. Daca ti-ai pierde aceasta calitate, de a fi cumsecade, atunci s-ar schimba socoteala, te-ai împaca si tu cu noua situatie, si nu te-ai simti calcînd pe un teren nesigur. Ca nu esti o enigma pentru mine si ca uneori esti barbar de ridicol — si asta e adevarat. Doar esti un simplu muritor, iar noi, muritorii, sîntem enigmatici numai atunci cînd sîntem prosti si ridicoli 48 de saptamîni pe an… Nu-i asa?

Mi te-ai plîns de multe ori ca “nimeni nu te întelege!” Nici Goethe si nici Newton nu s-au plîns de asta… Numai Hristos s-a plîns, dar el nu se gîndea la “eul” lui, ci la învatatura lui… Lumea te întelege foarte bine… Dar daca tu singur nu te întelegi, nu e vina nimanui…

Te rog sa ma crezi ca eu, ca frate si ca prieten, te înteleg si te compatimesc din toata inima… Îti cunosc toate însusirile bune, ca pe cele cinci degete ale mîinii mele, le pretuiesc si am pentru ele cel mai adînc respect. Ca sa-ti dovedesc ca te înteleg, pot, daca vrei, sa-ti enumar aceste însusiri. Dupa mine, esti bun pîna la prostie, marinimos, sincer, si lipsit de egoism: ai fi în stare sa împarti cu altii si ultima ta copeica. Nu stii cei invidia si nici ura, esti naiv, milos cu oamenii si cu animalele, nu esti rautacios si nici ranchiunos, si ai încredere în semenii tai… Si mai presus de toate, esti înzestrat cu ceea ce n-au altii: cu talent. Iar talentul acesta te ridica deasupra milioanelor de oameni, pentru ca pe globul pamîntesc nu e decît un pictor la 2 000 000 de suflete… Talentul tau îti creeaza o situatie speciala: chiar daca ai fi broasca sau tarantula si tot ai trebui respectat, pentru ca talentului i se iarta orice.

Nu ai decît un singur defect. În acest defect consta si situatia ta falsa, si nenorocirea ta, si catarul tau intestinal. Defectul acesta este o totala lipsa de educatie. Iarta-ma, te rog, dar veritas magis amicitiae… Trebuie sa stii ca viata îsi are cerintele ei… Ca sa te simti la largul tau întru-un mediu intelectual, ca sa nu te simti prost si strain, e nevoie sa fii, într-o oarecare masura, bine crescut… Talentul te-a adus în acest mediu, îi apartii, dar… tu fugi de el, si atunci esti nevoit sa stai în cumpana între un mediu civilizat si locatarii de vis-a-vis. Iese la iveala, obîrsia ta de mic burghez, crescut în batai, din pomeni, lînga pivnita cu vinuri de Rin. E greu sa-ti înfrîngi obîrsia, e foarte greu.

Dupa parerea mea, oamenii bine crescuti îndeplinesc urmatoarele conditii:

1) Îsi respecta semenii, de aceea sînt întotdeauna îndatoritori, blînzi, politicosi, îngaduitori… Nu fac scandal pentru un ciocan sau o guma de ras pierduta. Daca stau sub acelasi acoperamînt cu altii, nu se poarta ca si cum le-ar fi facut cine stie ce hatîr, iar cînd pleaca nu le trîntesc în obraz: “Cu dumneata nu-i chip de trait!” Ei iarta si zgomotul, si frigul, si friptura putin arsa, si spiritele, si prezenta altora în casa…

2) Sînt milosi, si nu numai cu cersetorii si cu pisicile. Sufera în inima lor pentru lucruri care nu se vad cu ochiul liber. Asa, de pilda, daca Piotr stie ca mama si tata încaruntesc de dorul lui si nu închid ochii noaptea, pentru ca nu-l vad decît rar (si atunci totdeauna beat), el se grabeste sa se duca sa-i vada, renuntînd la votca. Oamenii bine crescuti nu dorm noaptea ca sa-i poata ajuta pe Polevaevi sa plateasca taxele fratilor lor, studenti, sau ca sa-si îmbrace mama.

3) Respecta bunul altuia, prin urmare îsi platesc datoriile.

4) Sînt sinceri si se feresc de minciuna ca de foc. Nu mint nici cînd e vorba de maruntisuri. Minciuna ofenseaza pe cel care o asculta si înjoseste în propriii tai ochi pe cel care o spune. Nu pozeaza, se poarta pe strada exact ca si acasa, si nu cauta sa arunce praf în ochii celor mai mici decît ei… Nu sînt flecari si nu ti se vîra în suflet cu destainuirile lor, cînd nu-i întreaba nimeni… Din respect pentru urechile altora, de cele mai multe ori, tac.

5) Nu se depreciaza ca sa provoace compatimirea altora.Nu cînta pe strunele altor suflete, pentru ca, drept raspuns, acestia sa ofteze si sa-i rasfete. Nu spun: “Nimeni nu ma întelege!” sau: “Ma irosesc pe fleacuri!”, pentru ca asta înseamna a cauta efecte ieftine, pentru ca e banal, învechit si fals…

6) Nu sînt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea briliantelor false, nu tin sa faca cunostinta cu celebritati, nu se entuziasmeaza de primul întîlnit la “Salon”, nu cauta sa fie cunoscuti în toate berariile… Ei rîd de cuvintele: “Eu sînt reprezentantul presei!!”, care nu le stau bine decît unora ca Rodzevici sau Lövenberg. Cînd fac un lucru de un ban, nu alearga cu servieta subsuoara, dîndu-si aere de o suta de ruble, si nu se lauda ca li s-a permis sa intre în cutare loc, unde altora nu li se permite… Adevaratele talente stau întotdeauna în umbra, pierdute în multime, si nu le place sa faca pe paunul… A spus si Krîlov ca un poloboc gol face mai mult zgomot decît unul plin…

7) Daca au vreun talent, si-l respecta. Pentru el îsi sacrifica linistea, renunta la femei, la vin, la desertaciuni… Sînt mîndri de talentul lor. Asa, nu fac chefuri cu pedagogii de la gimnaziu si cu oaspetii lui Skvortov, pentru ca îsi dau seama ca nu sînt chemati sa traiasca la acelasi nivel cu ei, ci sa aiba o influenta educativa asupra lor. Afara de asta, ei stiu ce înseamna dezgustul…

8) Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. Nu sînt în stare sa se culce îmbracati, nu admit ca peretele sa aiba crapaturi pline de plosnite, sa respire aer stricat, sa calce pe o dusumea împroscata cu scuipat, si nu se multumesc cu o mîncare gatita la lampa de gaz. Ei cauta, pe cît se poate, sa-si stapîneasca instinctul sexual… sa nu devina sclavii lui. În privinta asta, oamenii bine crescuti nu sînt chiar atît de vulgari. Ei nu pretuiesc la o femeie sudoarea de cal si patul… nu pretuiesc inteligenta care se manifesta doar prin viclenia de a se preface însarcinata si a minti mereu… Lor, mai ales cînd sînt pictori, le trebuie prospetime, gratie, omenie, nu însusirea de a fi [...], ci mama… Nu beau votca toata ziua si nu adulmeca pe la dulapuri, pentru ca stiu ca nu sînt porci. Nu beau decît cînd sînt liberi, la ocazii… pentru ca au nevoie de mens sana in corpore sano.

S.a.m.d. Asa sînt cei bine crescuti… Ca sa-ti faci educatia si ca sa nu fii mai prejos de nivelul mediului în care ai patruns, nu-i destul sa-l citesti pe Pickwick si sa înveti pe dinafara monologul din Faust. Nu-i destul sa te urci într-o birja si sa te duci la Iakimanka, pentru ca, peste o saptamîna, s-o stergi de acolo.

Pentru toate astea se cere sa muncesti neîntrerupt zi si noapte, sa citesti într-una, sa înveti, sa ai vointa… Fiecare ceas e scump…

Drumurile la Iakimanka si îndarat nu pot ajuta la nimic. Trebuie sa ai curajul s-o rupi brusc cu trecutul… Vino la noi, da de pamînt clondirul cu votca si apuca-te de citit… de pilda, cartile lui Turgheniev, din care nu ai citit înca nimic…

[...] Lasa amorul-propriu la o parte, ca doar nu mai esti copil… în curînd împlinesti 30 de ani! Ar fi vremea…

Te astept… te asteptam cu totii…

Al tau, A. Cehov

PRELUAT DE PE:

http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/03/31/
cehov-o-epistola-despre-constiinta-suflet-si-formare-scrisoarea-24/#more-1626

Yuri Kordonsky

"Nu cred ca prin teatru se poate salva lumea"




Aflat în plină glorie pe toate meridianele, Kordonskiy mărturiseşte pentru Cotidianul că nu va monta în stagiunea următoare, că a rămas încântat de Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar că nu crede că teatrul poate schimba lumea.

Yuriy Kordonskiy este unul dintre marii regizori ai lumii, actor şi profesor. Deţine titlul de Master of Fine Arts pentru actorie şi regie la Academia Teatrală din St. Petersburg. A pus în scenă „Crimă şi pedeapsă“ şi „Cabala bigoţilor“, la Middletown Connecticut, „Jurnalul unui nebun“, la Gloucester, în Marea Britanie, „Antigona“ la Arlington, Virginia, „Dispariţia şi Dragostea“ la Malîi Drama Teatr, din Sankt Petersburg. Spectacolele orchestrate de el au cucerit numeroase premii internaţionale, printre care: Cel mai bun spectacol la Festivalul Uniunii Teatrale Europene (Palermo), Cel mai bun spectacol la Festivalul Naţional de Teatru din Bucureşti, Cel mai bun spectacol pe text din dramaturgia universală.

Kordonskiy se înclină în faţa ropotelor de aplauze la spectacolele montate sub bagheta sa la Bucureşti, precum „Căsătoria“, „Unchiul Vanea“, „Sorry“ sau „Inimă de câine“. Tânărul regizor are farmec, inteligenţă, putere de seducţie. Provocarea este limbajul lui teatral. Trăieşte şi respiră ca într-un ritual.

Aţi fost discipolul patriarhului teatrului rus, Lev Dodin, în cadrul Academiei de Teatru de la Sankt Petersburg. Ce aţi reţinut din lecţia lui?
Primul spectacol care m-a fascinat, realizat de el, a fost „Stăpânul muştelor“, după cartea lui William Golding. În acel moment nu mă gândeam că voi face teatru. Începusem studiile de matematică la Universitatea din Odessa. Prima diplomă pe care am obţinut-o a fost în informatică şi matematică. Apoi am terminat în 1995 cea de-a doua facultate, cea de teatru. Dodin încerca să alterneze spectacolele clasice cu cele bazate pe texte contemporane. Eu aparţin şcolii lui Dodin, şcoală care nu „fabrică“ absolvenţi. Şi după zece-cincisprezece ani de la premieră, în teatrul lui se fac repetiţii. Am învăţat să lucrez într-un ritm imposibil.

Ce v-a făcut să vă îndreptaţi către teatru?
Nu m-am putut împotrivi. Mi-am dat seama că trebuie să urmez această cale. Am început cu actoria. Am făcut un studio cu prietenii, dar nu era încă o profesie, ci doar o pasiune. Am lucrat timp de 12 ani cu Dodin: ca student, ca actor, ca regizor… Am făcut parte din celebra trupă Malîi Teatr din Sankt Petersburg.

Mărturiseaţi că de multe ori repetiţiile cu Dodin erau infernale.
Este un soi de şcoală militară, doar că are ca armă teatrul. Este o muncă foarte grea, o şcoală foarte complicată şi mulţi nu reuşeau să reziste. Cei care au rezistat au câştigat foarte mult. Deşi am plecat peste Ocean, drumul încă nu s-a terminat. Continui să-mi trăiesc tinereţea, continui să-mi amintesc… De fapt, este o întoarcere în timp prin care pot să mă curăţ de clişee.

Acum trăiţi în SUA, unde predaţi arta dramatică. Cum vi se pare şcoala americană de teatru faţă de cea europeană?
Şcoala americană este mai puţin organizată decât cea rusească sau cea românească, ce seamănă foarte mult una cu cealaltă. Studentul are o foarte mare responsabilitate, are mai multă libertate în privinţa alegerii profesorilor, a orelor pe care vrea să le facă. Este un deficit de structură, prin comparaţie cu şcoala noastră, poate apărea riscul superficialităţii. Studentul învaţă din toate câte puţin. Există în „Evgheni Oneghin“ al lui Puşkin nişte versuri: „Câte puţin, câte ceva, câte altele…“. La mulţi apare o sete nebună de a învăţa. Şi, poate, astfel se maturizează mai rapid decât studenţii noştri care rămân infantili, deoarece se obişnuiesc ca altcineva să le explice, să le dea mură-n gură, să rumege totul pentru ei, să le pună în farfurie, iar ei doar să mănânce. Acesta este motivul pentru care îmi place să lucrez cu studenţii de acolo. Încerc să păstrez seriozitatea şcolii mele, să le trezesc gustul pentru studiul aprofundat. În America am început să preţuiesc altfel timpul. Repetiţiile din ţările europene durează foarte mult şi în 80% din timp actorii se pierd în anecdote şi discuţii inutile despre piesă. Ceva rămâne, dar viaţa nu este veşnică. Teatrul american este dur din acest punct de vedere. Acolo, lucrul la un spectacol este de maximum două luni şi înveţi să preţuieşti fiecare minut. Uneori mi-e teamă să nu pierd însă sentimentul a ceea ce este valoros.

După ce criterii vă alegeţi textele dramatice?
Nu le aleg. Am impresia că textele vin singure la mine şi spun: „Te-am ales, mă vei monta!“.

Aţi montat Cehov, Gogol, Bulgakov, Galin, la care se simte sufletul slav. Aveţi dinainte o idee clară, v-o formaţi pe parcurs? Deşi sunteţi un căutător de drumuri, respectaţi întotdeauna textul.
Pentru mine, textul este una dintre bazele spectacolului. Sunt foarte mulţi regizori care se gândesc la text ca la ceva secundar, considerându-l doar un pretext de la care pot pleca, pot să-şi imagineze ceva. Eu încerc să înţeleg textul, să intru în intimitatea lui şi nu să brodez ceva pornind de la el. Mai departe poţi face ce vrei cu acest text. Dar, la început, trebuie să-l citeşti. Cred că una dintre problemele teatrului actual este faptul că oamenii nu iubesc şi nu citesc. Lectura este extrem de importantă. Altfel, sari etape, sari peste trepte. Este necesar să păstrezi sunetul notei, să faci ca acel sunet specific dramaturgului să se audă pe scenă. Cred că textul trebuie să fie viu şi nu un muzeu. Brook făcea exerciţii de comunicare pe „abracadabra“. Dar pe mine mă interesează în primul rând ce transmit. Câteodată renunţ la experiment şi asta dă impresia că sunt regizor clasic.

În spectacolele dvs., comedia este „la vedere“, dar în spatele ei există drama. Destinul personal vă influenţează spectacolele?
Nu m-am gândit niciodată la acest aspect. În majoritatea montărilor lui Cehov oamenii devin prizonieri ai atmosferei. În teatrul rusesc se respiră. La Gogol există pericolul să aluneci uşor într-un vodevil imbecil. Personajele îşi caută idealul, iar tu începi să înţelegi tragedia vieţii. În textele mari ale lui Cehov, Gogol… se găseşte o tragedie, o oroare metafizică în abordarea existenţei. Sunt dramaturgi a căror operă înseamnă atmosferă, tristeţe, abstract. Structurile lor nu se descifrează uşor.

Aveţi capacitatea de a coaliza energiile actorilor. La Bucureşti aţi lucrat frecvent cu Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru. Aţi descoperit capacitatea de performanţă a lui Marius Manole.
Actorul este o persoană cu care intru în dialog, cu care petrec câteva luni în jur de 10-12 ore pe zi. Din acest motiv, regizorul şi actorul trebuie să se iubească unul pe altul. Altfel este imposibil să trăieşti atâta timp împreună, întreţinând relaţii aproape familiale. Este motivul pentru care îi alegi ca pe cineva care trebuie să facă parte din familie: vreau să trăiesc cu această persoană, cu cealaltă nu vreau să trăiesc; vreau să-l văd dimineaţa, la bucătărie, pe acest om sau nu vreau. Dacă nu te deranjează să vezi persoana dimineaţa la bucătărie, înseamnă că poţi lucra cu ea.

Ce vă supără în lumea de astăzi?
Trecerea prea rapidă a timpului. O mare parte din crearea unui spectacol este o „fabrică“, o industrie. Încerc întotdeauna înainte de a intra în „fabrică“ să găsesc timp pentru dialog, pentru a crea un moment de originalitate, de fantezie. Din păcate nu reuşesc întotdeauna. De multe ori trebuie să iau decizii rapide. Teatrul este o parte din această viaţă, o parte frumoasă, fantastică, dar numai o parte. E important să nu uităm ce înseamnă viaţa.

V-aţi gândit să faceţi şi film?
Nu depinde de mine. Am avut unele tratative, chiar la nivel de scenariu, dar apoi fie nu erau bani, fie nu era timp. Pe urmă apare din nou fabrica, industria şi „fabrica“ nu sunt interesante. Efemeritatea este cel mai înfricoşător lucru în teatru. Filmul poate rezista şi mai mult de un secol.

Ce aveţi pe agenda de lucru?
Nu voi monta spectacole în stagiunea următoare, deşi sunt în tratative cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Am fost încântat de Festivalul Internaţional de Teatru din acest oraş, organizat cu artă de Constantin Chiriac. Voi preda. Există în America un loc foarte interesant, Centrul „Eugene O’Neill“, unde voi ţine cursuri de regie. Din septembrie voi fi şi la universitatea unde predau în permanenţă. Le arăt studenţilor logica, şi nu desenul, şi încerc să-i provoc la căutare. Am decis să-mi iau un an de pauză, pentru că este nevoie câteodată să frânezi pentru a te gândi. Altfel intri în „fabrică“, în industria spectacolului şi începi să minţi.

Ce înseamnă publicul pentru dumneavoastră?
Sunt o persoană pesimistă. Nu cred că prin teatru se poate schimba lumea. Nu cred în acţiunea teatrului. Mi se pare că este prea slab pentru aşa ceva. Şi, de fapt, asta este frumuseţea lui. Aici se deosebeşte el de politică. Este o voce slabă şi este auzit numai de cel care vrea să audă. Cel mai mult primesc de la teatru cei care lucrează efectiv în el: actorii, regizorii… Pentru spectator, dacă ceea ce vede pe scenă coincide cu ceea ce gândeşte, poate apărea un dialog. Dacă spectatorul nu-şi pune aceleaşi întrebări, după ce pleacă din teatru, uită în câteva minute tot ceea ce a văzut. Iar dialogul nu se produce.

articol preluat de pe:

http://www.cotidianul.ro/yuriy_kordonskiy_
nu_cred_ca_prin_teatru_se_poate_schimba_lumea-95481.html

TNRS- Vulpoiul dupa H. D. Lawrence




TNRS- Vulpoiul dupa H. D. Lawrence

Regia: Florin Zamfirescu
Scenografia: Alin Gavrila
Asistent regie: Diana Fufezan

Distributia:

Jill Banford: Ema Vetean
Nellie March: Laura Ilea
Henry Grenfel: Florin Cosulet

Acolo unde se gaseste doar o singura femeie, ea se numeste obligatoriu Eva...
Când apare si a doua femeie, deja se naste feminismul, cu toate complicatiile sale.
Într-o cabana izolata se retrag doua femei tinere care hotarasc sa se rupa de lumea dezlantuita de dupa un razboi devastator si dezumanizant. Locuiesc si se întretin singure si îsi organizeaza existenta asa cum pot. Sunt foarte bune prietene pâna când apare barbatul, sarpele, asa cum îl caracterizeaza în final una dintre ele pe pustiul obraznic, si timid totodata, pe care sunt nevoite sa-l primeasca sub acelasi acoperis.

Procesul de constiinta complicat care se petrece sub acoperisul cabanei izolate constituie o provocare care se sfârseste cu... ceea ce veti vedea urmarind spectacolul „Vulpoiul" de Henry Miller, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu.
(Florin Zamfirescu)

http://www.sibfest.ro/TNRS--Vulpoiul.aspx

TNRS- Cum s-a lecuit suferinta domnului Mockinpott

Regia: Szabo K. István

Scenografia: Kiss Borbála

Muzica Originală: Ovidiu Iloc

Light Design: Lucian Moga

Cu: Georg Potzolli, Horia Dacian Nicoară, Eva Ungvari, Renate Müller-Nica, Lerida Buchholzer, Johanna Adam, Enikö Blénessy, Emöke Boldizsár, Iulia Maria Popa, Maria Anuşcă, Cristina Stoleriu, Cătălin Neghină, Ioana Blaga-Frunzescu, Laura Ilea, Rodica Mărgarit, Veronica Popescu, Dana Taloş

"Operă bufă în unsprăzece tablouri", scrisă în 1963, terminată în 1967/1968.

Domnul Mockinpott stă nevinovat în închisoare, este forţat să dea mită şi eliberat în cele din urmă. Soţia sa se culcă cu alt bărbat şi nu mai doreşte să ştie nimic de el; fostul angajator îl alungă de la locul de muncă; o operaţie de inimă îl ajută la fel de puţin ca audienţa la guvern. În final, el se adresează "Bunului Dumnezeu", care are cu totul alte alte preocupari, opinia sa fiind: "Las orice suferinţă, dar m-am convins o dată că prea putin îţi pasă şi socoteşti ca totul firesc e când ne-apasă", după care pare să-i meargă mai bine domnului Mockinpott - oricum el va merge mai bine, după ce a sfârşit, reuşind să îşi încalţe măcar pantofii corect.

Scrisă în vers iambic, piesa este epopeea unui om chinuit, care învaţă pe pielea sa cum să lase deoparte plânsul şi să se pună pe treabă.

http://www.sibfest.ro/Cum-S-a-Lecuit-Suferinta-Domnului-Mockinpott.aspx

TNRS- Faust dupa J. W. Goethe




Scenariul si Regia: Silviu Purcarete

Decorul si luminile: Helmut Stürmer

Costumele: Lia Mantoc

Muzica originala: Vasile Sirli

Orchestratia: Doru Apreotesei

Video: Andu Dumitrescu

Asistent de scenografie: Daniel Raduta

Cu:
Faust:Ilie Gheorghe
Mefisto:Ofelia Popii
Margareta:Tania Anastasof, Medeea Dobrota. Doris Faff, Astrid Hermann, Irina Mihai, Aneea Oprin, Ana Maria Telebus

Cu: Johanna Adam, Maria Anuşcă, Emoke Boldizsar, Lerida Buchholtzer, Irina Deak, Diana Fufezan, Laura Ilea, Dana Maria Lăzărescu, Rodica Mărgărit, Gabriela Neagu, Renate Muller Nica, Veronica Popescu, Eleonora Poşircă, Mariana Presecan, Cristina Ragos, Cristina Stoleriu, Dana Taloş, Codruţa Vasiu, Ema Veţean, Mihai Coman, Florin Coşuleţ, Dan Glasu, Tomohiko Kogi, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Neghină, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Doru Presecan, Viorel Raţă, Vlad Robaş, Bogdan Sărătean, Ciprian Scurtea, Cristian Stanca, Pali Vecsei, Liviu Vlad, Steve Walter, Alexandru Deac

Studentii Universitatii „Lucian Blaga" Sibiu, Sectia Actorie: Dana Anghel, Simina Contras, Raluca Covrig, Teodora Domnariu, Lorelei Gazawi, Claudia Gherghel, Bianca Goada, Iulia Mihaela Grigore, Emilia Iancu, Alina Irom, Laura Luca, Ilinca Mateescu, Iulia Merca, Diana Sofia Murarus, Florentina Neagu, Alexandra Petrasciuc, Romina Stroia, Andreea Soaica, Doriana Taut, Gabriela Tica, Arina Trif, Codruta Varadi, Mihai Alexandru, Florin Besoiu, Liviu Bledea, Gabriel Budur, Alex Deac, Catalin Grigoras, Alexandru Verzescu, Laurentiu Vlad
Imperium Band: Dorin Pitariu (chitara), Calin Filip (bass), Lucian Fabro (percutie), Ciprian Oancea (claviaturi)

Cristian Stanca (Lupul)

si Felix (Câinele)

După ce a montat numeroase spectacole la unele dintre cele mai prestigioase teatre din Europa, inclusiv la Royal Shakespeare Company, Silviu Purcărete a realizat la Sibiu „Faust" - un spectacol excepţional prin viziunea regizorală şi complexitatea rolurilor prezentate în construcţia barocă stăpânită până la cele mai mici şi grăitoare detalii: decor şi light design de o impresionantă forţă evocatoare, costume provocator sugestive, elegante sau burleşti, muzică antrenantă sau copleşitoare cu efecte sonore adecvate acelei ambianţe funambuleşti, proiecţii video ingenios şi convingător articulate în arhitectura întregului demers scenic.

http://www.sibfest.ro/Faust.aspx

TNRS- Astazi nu se fumeaza!



Spectacol in autobuz

"Teatrul de calitate isi intra in drepturi la Sibiu. Actorii Teatrului National „Radu Stanca" lucreaza la o noua premiera. „Astazi nu se fumeaza", in regia lui Gavriil Pinte, va fi pus in scena inaintea Festivalului International de Teatru.

Pentru autenticitate, piesa Astazi nu se fumeaza" va avea ca scena, cel mai probabil, un autobuz.

„Astazi nu se fumeaza", in regia lui Gavril Pinte, este o productie a Teatrului National „Radu Stanca". Pe texte de Iustin Panta si Mircea Ivanescu, piesa ii reuneste pe unii dintre cei mai renumiti actori sibieni. Rodica Margarit, Gabriela Neagu, Geraldina Basarab, Cristina Flutur, Laura Ilea, Arina Ioana Trif, Catalin Neghina, Viorel Rata, Florin Cosulet, Adrian Neacsu, Vlad Robas si Ciprian Scurtea sint doar citeva nume din distributia spectacolului. "

http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/spectacol_in_autobuz_37483.html

Spectacole la Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu

Pe Laura-Maria Ilea o puteti vedea in luna octombrie in urmatoarele spectacole:

4 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"Love Factory" regia Robert Raponja;

5 octombrie 2009, ora 19:00, Hala Balanta
"Faust" regia Silviu Purcarete;

6 octombrie 2009, ora 19:00, Hala Balanta
"Faust" regia Silviu Purcarete;

17 octombrie 2009, ora 14:00, Parcarea Teatrului
"Astazi nu se fumeaza!" rega Gavril Pinte;

22 octombire 2009, ora 19:00, Hala Balanta
"Faust" regia Silviu Purcarete;

23 octombrie 2009, ora 19:00, Hala Balanta
"Faust" regia Silviu Purcarete

28 octombire 2009, ora 19:00, TNR
"Visul unei nopti de vara", regia Luiza

29 octombire 2009
'Preferatii Lunii' recital Laura Maria Ilea

30 noiembrie 2009, ora 17:oo, Sindicate
"Vulpoiul", regia Florin Zamfirescu;

30 octombrie 2009, ora 19:00, TNRS
"Love Factory" regia Robert Raponjia

Eventualele modificari vor fi anuntate!
Va asteptam cu drag la teatru!

Faust la Edinburgh

"În fiecare an, din 1947 încoace, de la jumătatea lunii august şi până în septembrie, Edinburgh se transformă într-unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Pentru un turist, alegerea este foarte grea. Sute de evenimente au loc pe o perioadă de trei săptămâni. Mai mult, în acelaşi timp cu Edinburgh International Festival, a cărui temă în acest an este „Iluminismul“, se petrec alte zece evenimente asemănătoare, de talie mondială.

"Regizorul Silviu Purcărete şi trupa teatrului Radu Stanca din Sibiu care au prezentat spectacolul Faust de Goethe, au obţinut un succes de proporţii la festivalul de la Edinburgh. Cronicarul ziarului "The Observer" a scris: mi-aş vinde sufletul pentru a mai vedea odată acest spectacol."

"Faust", în regia lui Silviu Purcărete, este primul spectacol de teatru din cadrul celui mai important festival de artele spectacolului, Festivalul Internaţional de la Edinburgh 2009. Piesa de teatru a fost declarată "Sold out!", cu două săptămâni înainte de prima reprezentaţie. Producţia Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu va fi pusă în scenă în zilele de 18, 19, 20, 21 şi 22 august, la Lowland Hall, Royal Highland Centre şi Ingliston în Scoţia, începând cu orele 19.30.

Spectacolul care întruneşte pe scenă 80 de actori a fost montat într-o hală dezafectată de la fabrica Simerom din Sibiu, avându-i în rolurile principale pe Ofelia Popii (Mephistopheles) şi pe Ilie Gheorghe (Faust). Decorurile au fost concepute de Helmut Sturmer, costumele poartă semnătura Liei Manţoc, iar muzica şi orchestraţia aparţin lui Vasile Şirli şi Doru Apreotesei.

Piesa de teatru este însoţită la Edinburgh şi de expoziţia fotografică a Mihaelei Marin, care cuprinde imagini din timpul repetiţiilor.

Jonathan Mills, directorul Festivalului Internaţional de la Edinburgh, declara într-o conferinţă de presă că "Faust" este unul dintre spectacolele importante ale evenimentului, lucru demonstrat şi prin epuizarea biletelor la toate cele cinci reprezentaţii.

Viziunea dramaturgică a lui Silviu Purcărete se bucură de o cronică amplă, scrisă onest şi elogios de jurnaliştii de la "Herald Scotland", care vorbesc despre stilul seducător şi forţa vizuală a montărilor regizorului sibian.

Spectacolul "Faust" a primit premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal (Ofelia Popii), premiul pentru cea mai bună scenografie (Helmut Sturmer) şi o nominalizare pentru cel mai bun spectacol al anului 2007 la Gala Premiilor UNITER din 2008. Montarea lui Silviu Purcărete se află la al doilea turneu internaţional, după ce a avut trei reprezentaţii la Goethe Festival de la Frankfurt (Germania), în perioada 4-6 septembrie 2008.

Cerul ca o garderoba

De un an şi ceva actorii sibieni au la dispoziţie în fiecare marţi seara spaţiul de la "Cafe' del Sol" pentru a-şi deschide inima prin recitaluri dragi sufletelor lor. Unul dintre cele mai căutate spectacolele este cel al Laurei Ilea.

Sibienii au ocazia acum să descopere şi un alt gen de teatru, în afara celui de scenă sau a celui de stradă. E vorba de teatrul de cafenea.
Cârcotaşii pot zice că e minor şi underground, însă cei care au apucat să guste din această delicatesă au plecat schimbaţi de la astfel de experienţe.

Cum deschide Laura Cerul

Recitalul Laurei Ilea, "Cerul ca o garderobă", pe frânturi de texte din cele două cărţi ale Aglaiei Veteranyi - "De ce fierbe copilul în mămăligă" şi "Raftul cu ultimele suflări" - are efecte miraculoase asupra spectatorilor. La final e surprinzător să-i vezi luminându-se şi aplaudând necontenit.
Aglaia Veteranyi, autoarea, născută la Bucureşti, într-o famile de circari, a colindat lumea întreagă, a studiat şi un pic de actorie, a scris două cărţi şi s-a sinucis într-un spital din Zurich, în anul 2002, la vârsta de 40 de ani. Amintirile şi experienţele ei scot la lumină, folosind un stil cât se poate de tranşant, dramele din lumea circului.

Recitalul Laurei Ilea, în care actriţa nu se ajută decât de trei portocale e şi o mare capcană, pentru că deşi se vorbeşte acolo de fascinanta lume a circului, dincolo de ce credem noi că se întâmplă, e o lume plină de frământări, dureri, familii destrămate şi suferinţă.

Un text ignorat de un juriu

Laura şi-a pregătit recitalul pe care-l oferă acum în cafenea, pentru "Gala Tânărului Actor". Juriul a lăudat-o, i-au fost apreciate calităţile, însă textul nu le-a fost pe plac, aşa că nu s-a lăsat cu niciun premiu. "Pe mine chestia asta m-a înfuriat, pentru că nu eram la Gala Tânărului Dramaturg! Ciudat a fost că mi-au spus: aveţi talent, spirit ludic, etc., dar trebuie să folosiţi eventual alt text. Nu m-a interesat ce probleme a avut juriul cu textul Aglaiei Veteranyi, aşa că am plecat. Aici, la Cafe' del Sol am căpătat însă încredere. Simt că spectatorilor le place ce văd şi aud. Îi văd cum se schimbă şi asta chiar îmi atinge sufletul. Cred foarte tare în latura asta a catharsisului. Pentru mine e o clară purificare prin artă. Spectatorul îşi pune probleme după ce iese din sală, e modificat în interior şi duce cu el o sămânţă pe care o va purta mai departe, undeva.", a mărturisit Laura, care vă aşteaptă cu drag la următoarele recitaluri din Cafe' del Sol.

Despre Laura Ilea

A început să joace teatru de pe vremea liceului, în Arad, la teatrul ArtStudio. Îndrumător i-a fost actorul, dramaturgul şi profesorul Ioan Peter. Pentru ea a fost o experienţă minunată şi decisivă. Trupa de amatori atrăgea lumea la întâlnirea cu teatrul din pasiune, iar orgoliile profesioniştilor nu ajungeau acolo.
După experienţa arădeană şi-a dorit foarte mult să-l aibă profesor pe actorul Florin Zamfirescu. Dorinţa i s-a împlinit în cele din urmă, devenindu-i studentă la Sibiu. În anul 2006 şi-a luat licenţa şi în actorie, pentru că trebuie spus că înainte de actorie Laura Ilea a mai terminat o facultate de istorie-engleză.
"Prima mea studenţie mi-a plăcut foarte mult. Am învăţat multe şi mi-a adus o diplomă, însă nu am vrut să ajung în învăţământ. Am făcut multă practică prin şcoli şi am rămas cu un gust amar. Nu sunt tocmai de acord cu ce se întâmplă în învăţământul românesc şi nici nu eram persoana care să poată schimba soarta acestuia, aşa că m-am dedicat actoriei. Revelaţia a venit după ce am văzut "Săptămâna luminată" a lui Mihai Măniuţiu. Nu eram o mare amatoare de teatru pe vremea aceea, dar când am ieşit am fost cu totul schimbată. Am simţit ceva foarte aproape de sufletul meu şi am ştiut că trebuie să mă îndrept către scenă.", a încheiat Laura Ilea.

Sibianul, 18 martie 2008

Mad Forest

"Mad Forest is the kind of play that literally moves the audience. It force one to think about the events that surround us and the role we play in the state of the world. It cracks the eyes of indifference by forcing the audience to look at the world from a different perspective.

The actor Laura Ilea, playing the schoolteacher, did a remarkable job of embracing the character and I found her convincing and believable. As a frigid schoolteacher who is forced to look at the revolution in a pragmatic way, the actor made the role her own. Her dialogue delivery was very clear. Being of Romanian descent, she had a natural accent, however when speaking in English, she enunciated well enough for the American audience to understand. In terms of speech, her performance was flawless and she had incredible voice modulation. Unlike some of the other cast members, one could hear her voice in the last row. In the scene when she is teaching her students, her voice carried through auditorium very well. The actor also did a very splendid job at controlling emotion. In a play as emotionally intense as this one, it is easy for a performance to become loud and scratchy instead of powerful and moving. To achieve the right amount of emotion may seem as though it is an easy act when watching this particular act, but what she was pulled off is brilliant. She has portrayed the romanian schoolteacher as a genuine victim whose silences speaks as much her words. Her expressions are never overbearing or caricatured. She maintains the humanity and the humility of her character, even in inhuman times.

The same actor's performance as Rodica is the most brilliant piece of acting I have seen on any college campus. While this performance is much more uncontrolled and requires one to be loud and intensely expressive, the actor handles the intensity comfortably and does not sound irritating. She shows amazing range going from being the quiet and reserved schoolteacher to the embodiment of the horrific nature of the revolution. She embrace both characters with the same emotion, but makes different choices for how much she expresses.

Her performance was extraordinary, and the best one I have seen this year at VCU. Being a Romanian herself, the play must have been a phenomenal experience for the tallented actress. She defenitely used the opportunity very well. She has given the theatre departament at VCU a performance that will be remembered and revered. A fantastic character played with incredible ease and remarkable dignity. "

Virginia Commonwealth University, Richmond, 2004

Curriculum Vitae

Nume: Ilea

Prenume: Laura- Maria

Data si locul nasterii: 19 martie 1978, Arad

Studii:

1992- 1996

Liceul Economic, Arad, Specialitate: Turism;

1996- 2000

Universitatea de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad,

Facultatea de Stiinte Umanist- Crestine, Istorie- Engleza;

2001- 2005

Universitatea ‘Lucian Blaga’, Sibiu,

Facultatea de Litere si Arte, specialitatea: Arta Actorului;

2004

Studii Actorie Virginia Commonwealth University,

Richmond, Virginia, USA.

Aptitudini:

dans, chitara, percutie, canto, inot, acrobatii, jonglerie

Activitati extrauniversitare:

1994- 1996: cursuri de percutie;

1996- 1997: membru al trupei ‘Teatrul Vesnic Tanar’, Arad;

1996- 1998: papusar la Teatrul de Papusi Ambulant, Arad;

1997- 2001: membru al trupei ‘Art Studio’, Arad;

Roluri interpretate in facultate,

prof univ. Florin Zamfirescu:

- Gianna dupa nuvela ’Fidelitatea Cainelui’ de L. Pirandello;

- Liana ‘Trandafirii Rosii’ de Zaharia Barsan;

- Iulia ‘Cei doi tineri din Verona’ de William Shakespeare;

- Mita ‘D’ale Carnavalului’ de I. L. Caragiale;

- Zoe ‘O Scrisoare Pierduta’ de I. L. Caragiale;

- Hedda Gabler ‘Hedda Gabler’ de Henrik Ibsen;

- Helene Elving ‘Strigoii’ de Henrik Ibsen;

- Beatrice ‘Flecarerile Femeilor’ de Carlo Goldoni;

- Gianinna ‘Feudalul’ de Carlo Goldoni;

- Mama Bayard ‘Pranzul cel lung’ de Thorthon Wilder;

- Leonora ‘Pranzul cel lung’, de Thorton Wilder;

- Conducatorul Corului ‘Pasarile’ de Aristofan;

- Flavia, Rodica si Florareasa ‘Mad Forest’ de Caryl Churchill, VCU, Richmond, USA.

- Nellie March ‘Vulpoiul’ dupa nuvela lui D. H. Lawrence;

Spectacole:

Trupa de Teatru ‘Art Studio’, Arad:

‘Jocul" dupa Sonete si Hamlet de W. Shakespeare;

‘Suflete Curate’ dupa nuvele de V. Suksin;

‘Prostii’ dupa nuvela lui Liviu Rebreanu;

Teatrul National ‘Radu Stanca’, Sibiu:

2004

‘Mad Forest’ de Caryl Churchill, regia Janet Rodgers, FITS.

2004

‘Norii’ de Aristofan, regia Florin Zamfirescu;

2005

‘Derby'- regia Alexander Hausvater;

2005

‘Vulpoiul’ dupa D. H. Lawrence, regia Florin Zamfirescu;

2006

‘Rinocerii’ de Eugen Ionesco, regia Tompa Gabor;

2007

‘Shoah'- Trilogia Evreiasca’ dupa Primo Levi, regia Mihai Maniutiu;

2007

‘Faust’ de Goethe, regia Silviu Purcarete;

2008

"Astazi nu se fumeaza!" regia Gavriil Pinte

2009

‘Visul unei nopti de vara’ de W. Shakespeare, regia Luisa Brandsdorfer;

2009

‘Suferintele domnului Mokkinpott’ regia Iztvan Szabo;

2009

‘Love factory’ regia Robert Raponja;

2010

"Ghidul copilariei retrocedate" regia Gavriil Pinte

Proiecte in afara teatrului:

"Cerul ca o garderoba", regia Laura Maria Ilea, Cafe del Sol si Libraria Humanitas Sibiu, 2007- 2009

Workshopuri:

2003

"From the Commedia dell’ Arte to the Modern Mask"- Marcello Bartoli., FITS 2003

2003

"Cehov"- David Esrig, FNTB, 2003

2004

"Archetypes and the Voice"- Janet Rodgers, VCU, Richmond, USA, 2004

"Stage Combat" - David Leong and VCU, Richmond, USA, 2004

"Mouvement for the Actor- Grotowski"- Jonathan Becker, VCU, Richmond, USA, 2004

"Musical Theatre Performance", - Mark Hardy, VCU, Richmond, USA, 2004.

2008

"Dramaturgia cehoviana"- Yuri Kordonsky, Teatrul German Timisoara

Spectacole Lectura in cadrul Festivalului International de Teatru, Sibiu:

‘Femeia din Manuscris’ de Lia Bugnar;

‘Scrisori de dragoste catre Stalin’ de Juan Mayorga;

‘Eddie infrunta raul’ de Lisa Beth Kovetz;

‚Departe de cei dragi’ de Gerald Murphy;

‘Irealitati din estul salbatic imediat’ de Gianina Carbunariu;

‘Carmen2’ de Dimitry Minchenok;

‘Pantoful lui Lenin’ de Saviana Stanescu;

‘Cine a castigat razboiul mondial al religiilor’ de Daniel Banulescu;

‘Stateam acasa si asteptam sa vina ploaia’ de Jean- Luc Lagarce;

‘Cimitirul de Trenuri’ de D. R. Popescu;

‘Fisuri in beton’ de Zadok Zemach;

Asistenta REGIE:

"Vremea Dragostei, Vremea Mortii" regia Radu A. Nica

"Don Juan vine de la RAzboi" regia Anca Bradu;