"Mor sa strig cuvantul, ca si cum muntele ar fi munte, ca si cum vantul ar fi plin de aer, ca si cum albina ar avea tepi in coada ei cu tepi, ca si cum tu, dragostea mea, te-ai uita la mine cand dorm dusa, unde dusa?- dusa si atata. "
"De ce alerg, nu stiu. De ce latra dupa mine cainii, nu stiu. De ce e atat de uriasa acea statuie de piatra- pe care am vazut-o candva cu ochiul liber intr-un muzeu- nu stiu. Si de ce prefer in locul unei idei lucide patul si faptura unei idei lucide, iarasi nu stiu. Va supara ca v-am povestit un vis?"
"Sa lasam obiectivitatea pentru rotile dintate
pentru suruburi si pentru saibe.
Daca timpul trece asa cum trece
tu nu ai dreptul sa ma privesti fix.
Sa le lasam celor fericiti dreptul
de a bea apa
atunci cand au gura
si pentru ca numai lor li se face sete.
Dar atunci cand dorm, cand dorm
atat de adanc,
cand dorm asa cum dorm,
desigur tu nu ai dreptul sa te trezesti
si sa pleci."
"Am inceput sa fiu
atunci pre cand am inceput sa vad,
copil fiind, pe omul viu
cum isi transforma trupul in Irod.
Si-atunci mi-am zis cu un suras
ca existenta... nu exista,
ca osul meu cel rasu-plans
e-n perioada cea cubista (...)
Fusei de toate eu la viata mea:
si om firesc si realist
si supra-extra-hully-gully, ca o stea..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu