"...dar intr-o dimineata se destepta, privi (de data asta fara urma de
mirare) cetoasele obiecte care-l inconjurau si, in mod inexplicabil,
simti, asa cum recunosti o armonie ori un glas, ca toate acestea i se
mai intamplasera candva, si ca le
infruntase cu teama dar si cu bucurie, speranta si curiozitate. Atunci
se cufunda in adancurile memoriei, care-i paru de-a dreptul nesfarsita,
si izbuti sa smulga din acel hau o amintire de mult pierduta ce prinse a
straluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricina ca niciodata n-o
privise decat doar in strafulgerarea vreunui vis." J. L. BORGES, "Fauritorul"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu