joi, 28 iulie 2011

REPENT

Cat de hidos paseste talpa minciunii pe sanctuarul unei singure scene de teatru.
Vreau sa ascult vantul si sa invat de la el, caci toti mentorii se pregatesc incet de 'marea plecare' - simt fiori reci pe tampla zilei de maine si nu mai aud decat burtile mari si umflate prevestind mari dezastre. Poate ar trebui sa scriu o poezie... despre cum nu vreau nicicum sa invat sa ma supun... sunt martorul tacut care asteapta un semn venit de nicaieri, atunci cand tricksterul se spala pe maini, sperand sa evadeze si sa scape. Si da, astazi pot sa recunosc franc si deschis: sunt foarte suparata pe tine! As avea chef sa urlu asta in gura mare, dar stiu ca nu asculta nimeni... caci toti se pregatesc sa-si pieptene (ca doar e ceasul noptii!) secretele urat mirositoare. Si drept urmare, in aceasta lume, nimeni nu e niciodata nimeni. Si nu mai vreau sa joc un rol de proasta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu