"Draga
Titu, cine crede ca taina artei sau insasi poezia este o afacere
personala sau individuala, vai lui! Taina artei sau insusi harul poeziei
sunt ale unui nat intreg, daca nu cumva ale omului in genere. Ma intorc
si zic: cel putin poezia, daca nu cumva chiar si profunzimile ei nu au
natura concurenta si catusi de putin natura clasamentelor. Orice artist
adevarat e mai bun sau mai putin bun decat sine insusi si niciodata mai
bun sau mai putin bun decat alt artist adevarat. Bucuria de a compune un
vers este asemuitoare cu fericirea de a saruta o femeie iubita. La urma
urmelor, cum de nenumarate ori ti-am zis si ti-am zis, arta este o
culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este surasul puritatii.
Draga
Titu, nici nu stiu ce m-a apucat sa-ti scriu aceasta scrisoare. Nu cred
ca ti-am scris-o nici din singuratate si nici din melancolie. Mi s-a
facut pur si simplu dor de versurile tale si, atunci, cu grabire, ti-am
spus si eu cateva cuvinte cunoscute si de care sunt sigur ca exprima
adevarul. Tu ce mai scrii?
Al tau, batranul Nichita"
Vietate (II)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu