Oficialilor!
"De noi le e frică – nu de atei, nu de infractorii nativi, nu de soldații inamicului. Cu ăștia se descurcă: sunt o predestinare; sunt ca și ei – doar că de cealaltă parte. Armistițiile îi așează la aceeași masă. Îi îmbată aceeași băutură, îi iubesc și îi inșeală aceleași femei, servesc același patron, citesc aceeași carte. Sunt peisajul aceluiași decor și se regăsesc pe aceleași tabele.
De noi le e frică: suntem copacii care le ocupă parcarea, suntem partitura indescifrabilă a muzicii neascultate de la nunțile lor, jokerul din pietre, ora inexactă, „probabilul” din timp, peștera nevizitată, cortul fără tabără, apa necontorizabilă, factura fără adresă și fără destinatar. Suntem partea de cuantică din fizica lor. Radicalul din minus unul lor.
Așa cum ei, oficialii, sunt o insultă la adresa libertății în general și a dreptului în particular. Lanțul de la câine, e-urile din pâine, dăunătorul din natură, ura din cultură. Anomalii sufletești. Cancerul îngerilor.
Inclasabilii – cum spunea unul dintre ei – sunt în afara legii și tocmai de aceea extrem de corecți. „Extrem” inseamnă deopotrivă „dincolo” și „frumos”: „atipic” și „nelocalizabil”, o hartă de pe care mâna cartografului șterge granițele, cea a criticului, manualele, cea a geneticianului, genele, cea a profetului, viitorul...
Cronicari indisciplinați ai propriilor visuri, suntem redactorii fără chef ai coșmarurilor lor. Energia noastră se disipează în meditații necuantificabile. Sculptăm lumina, iar becurile lor ne încurcă, așa cum pe ei în încurcă invizibilitatea noastră, imaterialitatea lucrărilor noastre, absența noastră de la orice recensământ. Suntem treji niciodată și suntem beți nicăieri.
Viața oficialilor e un trai de pe ieri pe poimâine din care lipsește minunea de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu