a patrunde-n sinea noastra

"Cum traim, ne intrebati,
cum o mai ducem?
Vreti sa aflati
care-i situatia pe la noi
pe dinafara si pe dinauntru?

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie si pierdere de vreme.

Nerabdatori, noi ne simtim inghesuiti atunci 
cand sambata seara
patrundem in sinea noastra.
Imbaiati, cu sufletul pieptanat la carare, carliontat,
in sinea noastra, sub tavan ne plecam capetele,
sarim deci
asezati.

Dar sa patrunzi 
in tine insuti
- asta nu-i ca atunci cand intri pur si simplu intr-o carciuma...

Nu ne este frica de moarte
asa cum sunt infricosati cei care de mult timp s-au catarat
pe grinzile de sus ale orologiilor.
Cu siguranta moartea a pierdut actele noastre,
nici nu mai stim cum sa murim
si de aceea
traim tot timpul.

Cel mai des traim sarind intr-un picior,
ca sa ne-nbucuram poate.
Aceasta-i deci
pasiunea
noastra,
unica distractie
si pierdere de vreme.

Si iata,
la vecinu' in taina transformara viata intr-o afacere,
ei traiesc deci mestesugareste,
pe casa si-au pus o firma.

Cine vrea poate sa se convinga
care-i nivelul profesional
al prearespectatei
intreprinderi." 

Pal'o Bohus 

"Calatorind in tara fagaduintei"

Ne faceam ca ploua. Si ploua. Neintrerupt.

 JOI, 6 decembrie 2012, ora 19, la Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor.

un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea
cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea

imagine: Daniel Munteanu
light desigh: Liviu Vlad
asistent: Andra Ocnaru

"O domnişoarã cu picioare pare.
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare.
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice."

Va asteptam cu drag, sa ne cunoastem asa cum ne stim: cu pitici!

"Si tu esti singuros, ca si mine. Da, desigur. E sigur de sigur.
Eu chiar stiu ce inseamna sa te ascunzi. De la atata tacere incepi sa auzi vantul, furnicile, apa, fumul... Asta e tot, lumea intreaga a fost facuta asa, cu doi pitici muti, tacuti. Si daca cumva mai exista si altceva in afara de asta, atunci lucrurile alea trebuie sa fie foarte putine... ".

Daca nu ati intalnit inca pitici pititi si uneori peltici, aveti ocazia sa-i cunoasteti pe Usi, Altfred si Regretel in seara zilei de 6 decembrie.
Va asteptam cu drag!