"Si se lua Cel-sfant pe tara-n ispitire:
Mai stiu oare pamantenii de iubire?
Mosu sta pe-o buturuga rasturnata,
Morfolea-n gingii o pancova uscata.
Si zarindu-l mosu cum intra-n ograda
Rezemandu-se-n toiag, mai mai sa cada,
Zise-n sine-si: "I-o fi foame ori ce, pamantul,
Ca te uiti la el si parca-l bate vantul".
Prea scarbit de cate-a tot vazut pe lume,
Domnul nu se mai gandea la vreo minune.
Mosu-atuncea-ntinse dania saraca:
"Na si roade, sa mai prinzi un strop de vlaga".
Serghei Esenin, 1914
