joi, 25 octombrie 2012

Premiera “Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” dupa Matei Florian


Joi, 1 Noiembrie 2012, ora 19:00
Sala Studio a Teatrului National "Radu Stanca" Sibiu
(din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor)

PREMIERA SPECTACOLULUI 

“Ne fãceam cã plouã. Şi ploua. Neîntrerupt” 
dupã “Şi Hams Şi Regretel”de Matei Florian


un spectacol de si cu: Laura Maria Ilea
cu participarea actorului: Liviu Vlad

dramatizare: Laura Maria Ilea
asistent: Andra Ocnaru
imagine: Daniel Munteanu

"O domnişoarã cu picioare pare. 
Şi trei pitici. Pitiţi într-o copleşitoare însingurare.

Şi îndrumaţi- prin ceaţã, frig, frisoane, insomnii- spre un anume gând, spre un anume dor, spre o anume stare. 
Spre cel mai frumos vis.

În rest, nu mai conteazã, doar ca mintile şi sufletele noastre pitice, care or mai fi dacã or mai fi, câte or mai fi pe unde or mai fi, sã priceapã cel mai mãrunt şi mai aspru şi mai trist sens al lumii: cã totul e iubire, iubire de pitic, sublimã, ultimativã, tivã, nativã, narativã, locomotivã iubire de pitic, cea care anuleazã într-o clipã coordonatele ştiute ale lumii, cea care poate face abstracţie de orice. 

Va aşteptãm cu drag la Premierã, sã ne cunoaştem aşa cum ne ştim: cu pitici." - Laura Maria Ilea

sâmbătă, 20 octombrie 2012

atat cat pot eu sa vad


Oare ce stim noi, cu adevarat, despre Rosia Montana, despre Tablitele de la Tartaria, despre stramosii nostri, despre acest pamant, despre cei care iau decizii fara ca noi sa stim incotro ne vor duce acestea si care anume parte din suflet ne-o vom vinde, alegand sa nu facem nimic?

Ce stim noi despre cei care schimba regula jocului chiar in timpul jocului? Cine sunt ei si pe cine (ne) reprezinta? Ce stim noi despre cei care ocupa functii menite a ne face sa ne simtim in siguranta, dar care, atunci cand stau fata in fata cu noi ne privesc cu aroganta, ne raspund cu aroganta, ne rad in fata cu o nesimtire iesita din comun... sa nu mai vorbesc de limbajul lor corporal, sa nu mai vorbesc despre inflexiunile vocii care tradeaza de la un kilometru minciuna... ce sa mai vorbesc?! Cine mai sta sa-si ocupe timpul cu astfel de nerozii, dragii mei? Cand exista mici, bere si capionate de fotbal, mai stiu eu ce X, Y, Z Factory sau altele de felul acesta. Trebuie sa fii nebun sa studiezi cum sta treaba cu limbajul corporal. Macar asa, un pic... DA! Va fi una din postarile acelea.

Daca aveti ocazia sa vizonati pe undeva filmele "Rosia Montana- un loc la marginea prapastiei" sau "Dacii- adevaruri tulburatoare" sau "Dacia: mostenirea pierduta a Romaniei" poate ati intelege si voi de ce am ajuns acasa cu sufletul mai ingandurat, mai greut, mai apasat, mai abatut... 


Ce sa va povestesc, de unde sa incep, oare? 

De la turla bisericii din Rosia Montana, ingropata in noroaie si mizerii? De la crucile strabunilor celor care si-au parasit locul natal pentru un pumn de aur ... cruci a caror varfuri de-abia pot fi zarite din namol si ruina? De la bunica cea care a fost dusa de nepotii ei in azil si a fugit noaptea de acolo, pentru a se intoarce acasa, in Rosia si a vedea cu proprii ei ochi cum ii este daramata casa copilariei? Sau poate despre caii salbatici din Letea? Sau despre intrebarea adresata astazi de un "intelectual" de marca al acestei tari lui Daniel Roxin: "Credeti ca dacii se trag din maimuta?" Hahaha, ce ne-am mai ras! Nu ne-am ras, dar am aplaudat raspunsul nobil al lui Daniel: "Nu am sa raspund la aceasta ironie!" Bravo, Daniel! A, nu, poate ca ar trebui sa vorbesc despre domnul numit Gheorghe Alexandru Niculescu, desi, nici cu asta nu as pleca la culcare... Am fost la un pas de a merge sa-i spun: "Domnule, imi permiteti sa va spun ca sunteti un ne-simtit?" Si va dau cuvantul meu ca nu-mi amintesc, sincer, cand am spus asta cuiva ultima data! Dar, pe cuvant, asta mi-a venit sa fac! Si sincer, imi pare nespus de rau ca nu am facut-o! Pentru ca, mai toate raspunsurile sale au fost de felul: "Imi beau cafeaua de dimineata pe Tablitele de la Tartaria". Asta la intrebarea: "Cum protejeaza institutul de arheologie aceste Tablite?". Atunci am urlat, ca n-am mai putut: "Gata,ne-am lamurit! Multumim frumos!"

Repet, de limbajul corporal nici nu mai pomenesc...! Dinainte sa-si deschida gura m-am prins ca il va ataca pe Daniel! Acuma, sincer, ce altceva sa faca acest individ? Sa poarte o discutie inteligenta?!? Da, ar fi fost frumos si constructiv, desigur. Sa aflam pareri diferite despre stramosii nostri, sa ascultam argumente pro si contra, nu ironii si maimutarii. Din pacate, oamenii astia au functii, oamenii astia, care isi permit de fata cu o sala plina de oameni sa dea astfel de replici- iau decizii pentru noi!!! Asa sa stiti! Daca mai vreti sa stiti.


Daaaaaa... si sa iesi apoi cu toata incarcatura asta afara din sala si apoi sa-l auzi pe acelasi individ (l-am auzit cu urechile mele, va rog sa ma credeti pe cuvant!) afirmand ca dacii au fost niste salbatici si niste drogati- e prea mult, dragii mei! E prea mult, pentru ca eu sunt nebuna aia care VISEAZA 'chestii'. Si, printre altele, mi-am visat si strabunii. Si, credeti-ma- sau macar faceti un minim efort de imaginatie: cum e, oare, sa-ti visezi mama, dupa ce ea a trecut dincolo? Sau cum e sa-l visezi pe cel drag, dupa ce a trecut dincolo? Eeee, apoi ganditi-va cum e sa-ti visezi strabunii, ce poti sa simti si cum te poate modifica asta? (daca nu esti vreaun ne-simtit, desigur!). In fine...


Da, prin urmare, dacii au fost niste salbatici si niste drogati. In clipa in care m-am intors brusc inspre el, individul a inceput sa o dreaga, ca na, inhalau plante, chestii, fierturi... niste ciudati, ma, dacii astia, salbatici ciudati. Da nu uitati despre cine vorbim, da? Ca domnul asta nu e chiar nobody in za country... Asta e unul dintre aia care "cerceteaza", caute sa afle si sa ne zica noua apoi cum sta treaba, da? ... E platit pentru munca asta, fratilor, intelegeti? 


Am plecat pe o terasa, sa beau o cafea... cu toata amaraciunea acestor vorbe in suflet. Ca o otrava a lucrat in mine si n-am reusit inca sa o opresc... Cum sa-mi faca cineva mama- o drogata si o salbateca? Mama, care ma viseaza si stie exact dupa ce a visat- cum sta treaba, de la km distanta- cu mine? Cum sa zica cineva asta de bunica mea, care ma punea pe picioare cu un descantec si cu o cana de ceai, ce nu reusea niciun medicament din lume?!? Cum sa zica cineva asta de strabunii mei, a caror sange urla in mine?


Pe terasa n-am gasit daci... am gasit oameni bucurosi ca au timp de bere, de mancare si de ecrane mari care sa-i spele pe creier. Am vrut sa-i intreb ce stiu despre Rosia Montana? Am vrut sa cred ca macar unul imi va spune ceva si despre niste galerii romane pe cale a fi naruite si nu imi va vorbi doar despre aur si alte cele. N-am mai intrebat nimic! Mi-am baut cafeaua si m-am gandit ca mai bine sa fiu eu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume!


Si am sa ma duc la culcare doar dupa ce ma bag la un dus fierbinte, care o sa ma spele de otrava asta care mi-a intrat in suflet si apoi, inainte de culcare, am sa cer eu iertare strabunilor, in locul acestui om (sau ce-o fi el). Si am sa merg la culcare multumind oamenilor care lupta sa descopere adevarul (care o fi el, important e ca lupta in timp ce altii doar scuipa venin peste tot in jurul lor si atat), celor care iarasi lupta si nu accepta ca in mijlocul tarii sa avem o gaura 'avida' care inghite in noroi si cianura biserici, asezaminte, galerii romane sau suflete omenesti.

Am sa-i multumesc si "batranului intelept" cu barba, spirit stravechi care apare uneori prin Rosia Montana, indicand locurile pline de aur celor care au scopuri nobile de a construi scoli sau biserici, sau pedepsindu-i aspru pe cei lacomi si ipocriti, care calca peste oricine pentru a-si satura foamea hapsana si de nesaturat din intunecatul lor suflet, tradandu-si pentru un pumn de aur si pamantul sfant in care s-au nascut si parintii si fratii si strabunii. Si am sa-l rog pe acest spirit stravechi sa ne ierte si sa ne apere si de acum incolo de acesti tradatori si tirani. Si am sa adorm cu gandul ca exista oameni ca Daniel pe lume, care au puterea de a spune: "nu am sa raspund la acesta ironie!" oameni ca Iulian Ignat, care a oferit premiul Formula AS filmului "Rosia Montana- un loc la marginea preapastiei", argumentand ca atat el cat si echipa Formulei As sunt sustinatori ai acestei cauze, ca mai exista oameni- precum regizorul filmului Rosia Montana- care au spus, spun si vor spune: 

            "Rosia Montana e Romania! Salvati Rosia Montana!" 


Eu, ce-am avut de spus, am spus, ca altfel n-as fi putut... Si, vorba ceea: 

               cina are urechi de auzit, sa auda! 



miercuri, 17 octombrie 2012

o scapare din timp
















   
Vama Veche, 2012
photo: Laura- Maria Ilea 

"Ultimately photography is about who you are. It's the seeking of truth in relation to yourself. " - Leonard Freed


sâmbătă, 13 octombrie 2012

sensul artei este rugaciunea


"Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea in oglinda a gestului Creatorului. Noi, artistii, nu facem decat sa repetam, sa imitam acest gest. Creatia este unul dintre momentele de pret in care ne asemanam Creatorului; de aceea n-am crezut niciodata intr-o arta independenta de Ziditorul suprem, nu cred intr-o arta fara Dumnezeu. Sensul artei este rugaciunea, este rugaciunea mea. Daca aceasta rugaciune, daca filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atat mai bine. Atunci viata mea isi va capata intregul sens: acela esential, de a servi. Dar nu il voi impune niciodata: a servi nu inseamna a cuceri. " A. Tarkovski

 A Tarkovskian Dream
    
  Vezi  mai multe  video    din   muzica

joi, 11 octombrie 2012

Duy Huynh- from a dream


"Vietnamese born Duy Huynh's interest in art began during his childhood, shortly after his arrival to the US in the early eighties. Initially experiencing difficulties adapting to new surroundings and language, Huynh discovered that art speaks a universal language. He reveals his fluency in visual expression with magical works that remind us that in art, the possibilities are boundless.


 Huynh is a visual story teller, creating softly colored visions seemingly taken from the middle of a fantastical story or recalled from a dream. Drawing inspiration from music and movies, ancient folklore and comic book adventures, Duy creates his narratives with ethereal characters who maintain a serene, precarious balance -- often floating or flying -- in a surreal, dreamlike setting. His paintings explore the human condition and symbolically reflect geographical and cultural displacement, but in a whimsical way that captures the boundless possibilities of the human spirit. "
                                          
                                                     DUY HUYNH